All or Nothing

Capitolul 15: Sprijinul

                                               Capitolul 15: Sprijinul

                  “I’ve survived a lot of things, and I’ll probably survive this.”

Nici nu am realizat cum s-a scurs timpul. Cuvintele mi se revarsau pur si simplu si nu aveam nicio retinere in a comunica cu Blake. Era un bun ascultator, era calm, inteligent, intelegator si foarte calculat. Nu ma simeam nici pe departe interogata. Ma simeam ca intr-o conversatie amicala cu o persoana interesata de viata mea. Ceea ce era atat de placut si recomfortant. Desigur, aveam anumite retineri si omiteam sa-I povestesc anumite detalii, dar eram destul de sigura ca putea sa deduca si singur ceea ce nu mentionam eu. Ma fascina felul in care reuseam sa purtam o discutie. Aveam senzatia ca ne-am putea intelege si fara a utiliza prea multe cuvinte. Blake era unic !

-Si…vrei sa spui ca nu ti-ai cunoscut niciodata mama  m-a intrebat el, vizibil mai interesat de situatia mea familiala si de felul in care mama mea ne-a abandonat pe toti decat de toate nazbatiile savarsite de mine. Trebuia sa recunosc, apreciam preocuparea sa.

-Nu tocmai…am cunoscut-o , dar eram destul de mica. Nu am amintiri cu ea. La naiba, nu stiu nici cum arata. Crezi sau nu, dar, acasa nu exista nici macar o poza cu ea. Insa, ceva imi spune ca nu era prezenta in viata noastra nici inainte sa ne paraseasca definitiv. Nu prea cred ca era o familista convinsa. i-am raspuns eu, cu un oarecare aer nonsalant, sorbind inca o inghititura din ceasca de ceai. Blake nu parea atat de convins de aerul meu de nepasare, dar nu a insistat:

-Cum spui tu…Deci….motivul pentru care ai plecat de acasa este ca vrei sa o cauti pe mama ta ? m-a intrebat el, iar acest lucru m-a facut sa tresar. Plecarea mea de acasa nu avea nici cea mai mica legatura cu mama. Nu am incercat niciodata sa o caut. Nu am incercat niciodata sa aflu cine e. Nu-mi pasa de ea, cum nici ei nu i-a pasat de mine. Nu-mi doream sa o gasesc. M-a abandonat. Nu ma voia. Nu o voiam nici eu. Mi se pare corect. Insa, felul in care punea si el situatia ma bulversa considerabil, in ciuda inversunarii mele, asa ca am protestat:

-Nu ! Nici vorba de asta ! Am plecat din casa aia pentru ca nimanui nu ii pasa de mine. Priveste, sunt disparuta de o luna. O LUNA ! Nu am un apel sau vreun mesaj pe telefon. Nici de la familie, nici de la “ prieteni “. Da-mi un motiv plauzibil pentru care as mai sta acolo ? am incercat sa-mi mentin tonul calm, dar am esuat lamentabil. Blake nu m-a apostrofat pentru reactia asta, doar a oftat profund.

- Mira…ceea ce faci tu in acest moment, nu te diferentiaza deloc de mama ta, stii asta, nu-I asa ? Ai renuntat la familia si la existenta ta. Crezi ca o sa poti traii asa la nesfarsit ? Pe drumuri ? Fara studii. Fara o casa. Traind doar de pe o zi pe alta ? N-o sa ai mereu 17 ani. N-o sa fii mereu la fel de tanara si frumoasa. Crezi ca oamenii s-ar impovara cu cineva ca tine la varsta de 30-40 de ani ? Gandeste in perspectiva….gandeste pentru viitor. vorbea la fel de calm, ca si cum nu ar fi fost nicidecum tulburat de izbucnirea mea si agresivitatea pe care am avut-o in voce. Am inspirat si expirat de cateva ori, pana sa ii pot da un raspuns. Din tot discursul sau, am fost absorbita numai de partea in care acesta a spus ca sunt tanara si frumoasa. Totusi, am incercat sa ma redresez:

-Locul acela, nu e pentru mine. Daca as fi ramas acolo, viata mea nu ar fii evoluat in niciun fel. As fii terminat liceul, m-as fi angajat, m-as fii casatorit cu un baiat de acolo, apoi viata mea ar fii gravitat numai in jurul lui, al copiilor si al serviciului meu, in acel oras blestemat. Crede-ma, nu e ceea ce imi doresc eu de la viata. imi analiza cu atentie vorbele, si pentru o clipa, am crezut ca am reusit sa-l conving ca aveam motive intemeiate sa ma aflu aici. Stiam ca nu ma judeca pentru alegerea facuta, dar imi doream sa-l pot determina sa ma inteleaga, sa-mi inteleaga motivele.

-Stii…e o nebuie curata. Dar, cred ca esti cea mai curajoasa persoana pe care am cunoscut-o pana acum, Miranda. Nu-mi vine sa cred ca fac asta, dar…am sa te ajut.

Heeii ^^ Daa...stiuu...capitol scurt...dar, pana de idei momentan. Am ceva mai frumos pregatit pentru data viitoare. Sper sa va placa si acesta ! :o3 Lectura placutaa >:D<