Epilog VII

122 9 2
                                    

David: " E sub mândria mea ceea ce fac acum. Nu voiam să îți răspund, dar mereu am avut o atracție irațională față de tine
Chiar și după aproape 3 ani, încă am o afinitate pentru tine. Știam că nu ești o cauză pierdută. Erai inteligentă și atunci, doar că nu știai cum să te valorifici. Însă nu asta m-a captivat. Am cunoscut multe persoane inteligente. Aceasta nu mai reprezenta pentru mine o calitate prea ieșită din comun. Însă curajul tău și îndrăzneala au fost cu totul și cu totul altceva. Nu erai niciodată reținută să îmi arunci o replică sarcastică. La început, sentimentele mele chiar erau sincere. Dar, Miranda, noi nu aveam niciodată cum să ne aparținem unul altuia. Am realizat asta dar nu știam cum să ți-o spun. N-a fost nevoie. Erai destul de dibace cât să îți dai și singură seama de asta. Când ai plecat, am fost ușurat. Ne-ai salvat pe amândoi. Acum sunt la facultate în Boston, la inginerie. Probabil că meseria pe care o voi urma ar fi destul de plictisitoare pentru tine. Vezi cât de diferiți suntem? Ne-a luat ceva să conștientizăm acest lucru. "

Mesajul lui era atât de rece și învăluit de o aură încărcată de superioritate. Am preferat să nu îi răspund.

All or NothingUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum