All or Nothing

Capitolul 3: Consecinţe

                                         Capitolul 3 : Consecinţe

   “ Oamenii sunt atât de speriaţi de eşec, încât nici măcar nu încearcă ! “

 

Nu am fost niciodată o persoană precaută, care să îşi aleagă cu mare atenţie cuvintele. Întodeauna m-am destăinuit în faţa oricui, cu o dezinvoltură ce îi şoca pe majoritatea oamenilor care îmi ascultau destăinuirile. Sunt perfect conştientă că acţionez mult prea impulsiv, dar am impresia că este ceva genetic. Că e ceva ce nu pot controla, in ciuda tuturor încercărilor. Îmi este de-a dreptul imposibil să-mi înfrânez această atitudine zbuciumată şi irascibilă ce mă domină complet. În cele mai frecvente situaţii ajung să am mari regrete in urma actiunilor mele. Dar, cu ce rost ? Niciodată nu mă învăţ minte. Fapt pentru care, sfârşesc în tot felul de momente neplăcute.

Iată-mă acum ! Mă aflu aici, într-un loc străin, vorbind despre toată viaţa mea dezastruoasă şi despre deciziile mele cu doi necunoscuţi. Adevărul este că m-am simţit eliberată de povară dupa ce mi-am împărtăşit trăirile. Blonda, pe care am aflat că o cheama Erika, se dovedea a fii o excelentă ascultătoare. Fata era extrem de copătimitoare şi înţelegătoare. Pe cand, fratele ei, David, nu schiţa nicio emoţie, nu articula niciun cuvânt. Era pur şi simplu inexpresiv. Ne privea atent şi asculta conversaţia mea si a Erikăi fără să intervină cu vreo remarcă, fie ea de orice fel. Nu lua parte la discuţia noastră, dar o monitoriza în amănunt. Ceea ce era destul de bizar. Tăcerea lui era neliniştitoare şi parcă prevestea ceva. Mă făcea să mă simt încordată. Mă bucuram nespus că Erika nu se asemăna prea mult cu David. Nici la caracter şi nici la aspectul fizic. Majoritatea trăsăturilor lor se aflau la poli opuşi. Pe când Erika era atât de caldă şi delicată, pe atat de rece şi masiv era David. Prezenţa lui era una într-adevăr intimidantă şi aproape imposibil de ignorat. Cu toate acestea, frumuseţea lui era în continuare incontestabilă.

-Dumnezeule ! Miranda, eşti cea mai curajoasă persoană pe care am cunoscut-o vreodată ! se miră fata. Pe tot parcursul povestirii mele, aceasta fie îmi compătimea traiul deprimant şi anost, ce persista în familia mea, fie mă complimenta pentru iniţiativa mea de a-mi schimba viaţa şi tăria de caracter de care dădeam dovadă.

-Sau…ai putea spune că este cea mai inconştientă persoană pe care ai cunoscut-o vreodată. spuse într-un final David, pe un ton foarte acid, ceea ce m-a surprins pe mine, dar şi pe Erika. Blonda îl săgetă cu o privire severă şi îl mustră:

- David ! Nu înţelegi cât de importantă este o prezenţă feminină în viaţa noastră. Mirandei, nu numai că i-a lipsit o influenţă maternă, dar şi ceilalţi membrii ai familiei erau aproape absenţi. îmi luă ea apărarea cu o încredere şi cu o înverşunare remarcabilă. Mă simţeam bine având-o de partea mea. Şi faptul că mă susţinea din tot sufletul era foarte măgulitor. În mod normal, aş putea să acuz o asemenea persoană ca fiind de o naivitate excesivă, dar de această dată, mă bucuram nespus că există o persoană care să nu-mi pună la îndoială întreaga poveste.

- Şi chiar era necesar să renunţe la şcoală ? întrebă el de data aceasta cu un strop de blândeţe în glas. Chiar daca avea aceeaşi privire rece întipărită pe chip. La prima vedere, nu părea un baiat atât de dur şi insensibil, însă atitudinea lui îl definea ca fiind cu adevărat lipsit de sentimente.

- Asta e problema ta, Dave ?! Eşti un adevărat tocilar. Sărmana fată nu mai avea niciun motiv să rămână acolo. Nu ar fii avut niciun viitor. continuă Erika să aducă argumente în favoarea mea. Nu-mi venea să cred că purta o discuţie în contradictoriu cu fratele ei, doar ca să-i schimbe părerea pe care o avea despre mine. Încerca din răsputeri să-l convingă că aveam toate motivele să ma aflu acolo, toate motivele ca să-mi părăsesc domiciliul. Nu vedeam rostul acelei conversaţii. Nu-mi păsa ce credea David despre mine, eu mă consideram perfect îndreptăţită să acţionez astfel.

- Şi acum ţi-se pare că o aşteaptă un viitor mai strălucit ? Hoinărind cine ştie pe unde ? Fii serioasă, Erika…o puştoaică de 17 ani nu-şi poate lua viaţa în propriile mâini. La 17 ani, nici măcar nu are o viaţă. vorbea ca şi cum eu nu m-aş fi aflat acolo, ceea ce mi se părea foarte jicnitor. David nu mă cunoştea, dar îşi permitea cu lejeritate să mă judece şi să mă ia în derâdere. Începuse să mă calce pe nervi atitudinea lui arogantă. Se comporta ca şi când ar fii fost atotştiutor şi de parcă ar fii fost în putere să-i acuze pe toţi cei inferiori lui. Aşa că, nu mi-am putut stăpânii furia şi am reacţionat mai defensiv decât aş fii intenţionat eu defapt:

- Bine, poţi să încetezi să mai vorbeşti de parcă ţi-ar fi căzut un dicţionar în cap ? Mda, ştiu că am renunţat la tot pentru o iluzie de-a mea, pentru ceva atat de nesigur. Dar asta e viaţa, trebuie sa rişti. Fie ai totul, fie nu ai nimic. Iar eu vreau TOTUL ! Şi ştii ce…o să lupt pentru ceea ce vreau. de data aceasta , lui David i se estompase acel zâmbet sarcastic încărcat cu repulsie şi desconsiderare. Mă privea mirat, ceea ce era un semn evident că replica mea l-a surprins. Chiar m-am simţit mândră de ceea ce am facut. Nu puteam să accept să fiu injosită de un străin. De cineva care habar nu avea cine eram.

- Ştii ce, puştoaico ? Sunt tare curios care este genialul tău plan. scurtul moment de uimire dispăruse. Acum era doar David cel sigur pe sine şi plin de aroganţă. Se ridică de pe scaunul din spatele tejghelei şi se îndreptă spre uşa. Îmi zâmbi ! Da…chiar îmi zâmbi…dar nu era un zâmbet prietenesc…era un rânjet acru , încărcat cu ironie. Îmi făcu cu ochiul şi părăsi cafeneaua. Erika îl privea dezamăgită cum pleca, oftă prelung şi începuse să îi găsească scuze:

- Nu este aşa mereu. Doar că…are multe idei preconcepute, dar e un băiat bun, cel puţin, atunci când vrea să fie. i-am zâmbit Erikăi încurajator, pentru a o liniştii. Nu mă afectase atitudinea fratelui ei. Nu încerca decât să se dea în spectacol. Aşa că, era lipsit de sens să ma simt prea indignată de vorbele şi acţiunile sale.

- Hmmm….ce ai zice să mai rămâi câteva zile aici ? Viaţa din Portland ar putea să te surprindă. propunerea ei m-a luat pe nepregatite. Nu ma aşteptam la o invitaţie atât de directă de a mai petrece puţin timp acolo. Cu siguranţă nu îmi imaginam că lucrurile aveau să se desfaşoare în acel mod. Totuşi, ca să fiu sinceră, am fost foarte tentată să o refuz. Însă, chiar dacă nu-mi plăcea să recunosc, David avea mare dreptate, aveam nevoie de un plan. Nu-mi mai permiteam să fiu atât de necalculată încă o dată. Trebuia să fiu mult mai precaută. Am încuviinţat din cap, iar Erika mi-a zâmbit prietenos, dovada că se bucura de alegerea pe care am făcut-o. Era foarte mărinimoasă şi simţeam că mă pot încrede într-o persoană ca ea. Oare era începutul unei frumoase prietenii, sau era începutul unei reale catastrofe ?!

Heeiii !! Trebuie sa va multumesc pentru comentariile frumoase si pentru ca imi cititi povestea ! Sa stiti ca ma ajuta enorm ! Sper din tot sufletul sa va placa si acest capitol ! Lectura placuta si...scuzati intarzierea :o3