All or Nothing

Capitolul 21: Afecțiune

                                                            Capitolul 21
                          “Don’t set yourself on fire to keep others warm.”

Ma simteam destul de incomod si penibil dupa jocul cu Blake. Nu imi dorisem sa par atat de impertinenta. Pe Blake a parut sa-l amuze, dar eu simteam povara unei exagerari. A doua zi, intentionam sa imi cer scuze, si sa-l rog sa uite acel eveniment. Insa, dimineata, cand m-am trezit nu era nici urma de Blake. Trebuia sa recunosc, era o persoana destul de ocupata, si foarte matinala. Ma frustra gandul ca el facea atatea si eu pierdeam inutil timpul. Azi aveam de gand sa fac ceva. I-am trimis un mesaj pe telefon, si l-am anuntat ca ma duc la cafenea, pentru a ii face o vizita Erikai. Trecuse ceva vreme de cand nu am mai vazut-o si trebuia sa recunosc faptul ca imi lipsea destul de mult prezenta ei. Speram ca il voi vedea si pe Trevor. Iar cat despre David, nu imi mai prezenta catusi de putin interes.  Incepusem sa accept situatia dintre mine si el, si m-am impacat cu gandul ca intre noi nu ar fi putut exista nimic, niciodata. Nu a fost sa fie. Trebuia sa ma preocup de lucruri mai importante, precum prorpia existenta. 

Am facut aproximativ o jumatate de ora de la casa lui Blake, pana la cafenea. Trevor a avut dreptate, nu era prea mult de mers, iar eu deveneam din ce in ce mai familiarizata cu orasul. Chiar daca il cicalisem destul de mult pe Blake cu plimbarile, a meritat pentru faptul ca am reusit sa imi formez o imagine asupra imprejurarilor si ma puteam orienta mult mai usor. Miranda, pentru prima data in viata ai reusit sa faci si tu ceva inteligent.  

Ajunsa in fata cafenelei, am inspirat profund, apoi am intrat stanjenita. Imediat am vazut-o pe Erika, intinzandu-i unui client o cana cu ceai si o punga cu cateva briose. Omul ii platii, apoi se indrepta spre o masa. Era o zi normala, cu un numar normal de clienti. Cand aceasta ma observa, imi zambii dulce. M-am indreptat spre ea, si am imbratisat-o strans, aceasta raspunzandu-mi gestului. Ma indeparta putin, si ma privii surprinsa, ca si cand nu m-ar mai fi vazut de ani, desii, nu trecuse decat o saptamana de cand parasisem cafeneaua. 

-Mira ! Arati...diferit. articula ea, usor confuza, privindu-ma insa cu mult drag. Nu consideram ca ma schimbasem prea mult. Poate ca acum aveam conditiile necesare pentru a ma intretine, si purtam hainele pe care le-am cumparat din mall.

-Erika...sunt aceeasi. am protestat eu, zambindu-i retinuta. Ea ridica din umeri contrariata, abandonand subiectul. Nu stiam ce subiect ar fi trebuit sa deschidem. Adevarul era ca nu impataseam prea multe teme comune. Sa o intreb despre Trevor ar fii fost destul de incomod pentru ea. Iar o intrebare despre David, ar fi fost incomoda pentru mine. M-am rezumat in a-i adresa doar niste intrebari cu privire la munca de la cafenea. Iar ea s-a plans putin despre faptul ca Blake devenise cam sever, si ca era destul de obositor programul si in ultima vreme, locul a fost destul de aglomerat. 

Discutia noastra a fost intrerupta de usa de la intrare, care a fost deschisa destul de violent. L-am vazut pe David intrand, apoi venind spre noi, trantindu-si rucsacul pe jos. Erika l-a privit dojenitoare, iar el isi dadu ochii peste cap. De obicei, se purta mai bine cu sora lui. Cand imi observa prezenta, nu reactionase pe atat de agresiv pe cat m-as fi aseptat. Doar se incrunta, si ma saluta, cu o voce domoala. Aproape ca imi parea rau pentru el.

- Hei, Miranda ! 

- Hei, David ! atat am putut spune. Nu ma simteam in masura pentru a purta o conversatie cu el. Nu numai pentru ca ma simteam jenata pentru reactia pe care am avut-o la ultima noastra discutie. Ma simteam penibil si pentru ca locuiam cu Blake, numai ca sa nu mai dau ochii cu el. Iar prezenta Erikai, era si ea un impediment. Aceasta ne privea usor iritata, se ne facu semn sa mergem in bucatarie, pentru ca atrageam destul de mult atentia. As fi vrut sa refuz. Dar, sub privirea ochilor ei albastrii, luminosi, nu am avut puterea de a mai protesta. Doar m-am indreptat spre bucatarie, cu David pe urmele mele. 

Ajunsa acolo, m-am asezat pe canapeaua aceea incomoda, pe care obisnuiam sa dorm, si l-am privit pe David framantandu-se prin incapere. Parea ca isi dorea sa spuna ceva, dar nu isi gasea cuvintele. Eu una, doar asteptam sa spuna ceva, neindraznind nici eu sa rostesc vreun cuvant. 

-Locuiesti cu Blake acum? ma intreba el intr-un final, iar eu doar am dat din cap incapabila de a mai spune ceva. Era calm, sau cel putin , asa incerca sa para. 

-Nu stiam ca va intelegeti atat de bine. a mai rostit el, incercand sa dea startul unei discutii, pe care eu chiar imi doream sa o evit. Nu voiam sa ma simt vinovata ! Nu trebuia sa ma simt vinovata ! David doar ma folosise, iar Trevor si Blake au fost cei care au avut grija de mine, cei carora le-a pasat. Nu voiam sa-l las sa ma impovareze, sa regret ca locuiam cu Blake, in lipsa unei alte solutii. Asa ca, am incercat sa il resping printr-o replica acida:

-Nu stii o multime de lucruri despre mine, David. Stii, cred ca ar fii mai bine sa plec. m-am scuzat eu, incapabila sa mai rezist acestei tensiuni dintre noi. Am dat sa trec pe langa el, dar acesta m-a prins de brat, si m-a strans atat de tare, incat puteam garanta ca ma invinetisem. Mi-am ridicat privirea spre el, incercand inca sa-mi pastrez calmul. I-am intalnit din nou acei ochi albastrii cristalini, si mi-am ordonat mental sa nu mai tremur. Am clatinat din cap, si am vrut sa ma eliberez din stransoarea sa, dar acesta m-a cuprinse intr-o imbratisare atat de puternica, incat aproape ca ma durea. Am incetat sa ma mai impotrivesc, si am renuntat la orice incordare. Cand David a observat ca am cedat, se indeparta putin, doar putin, cat sa reuseasca sa isi preseze buzele de ale mele, si sa ma sarute posesiv. Nu stiam daca era disperare in sarutul sau, sau prea multa insistenta. Isi afunda mainile in parul meu, si ma imipise pana am ajuns sa stau sprijinita de perete. Ma detestam pentru ca ii raspundeam. Ma detestam pentru ca inca il permiteam sa aiba efectul asta asupra mea. Imi musca jucaus buza inferioara, iar eu am suspinat invinsa iar acesta a ranjit satisfacut. David, ramanea David, iar eu ramaneam o proasta. Nu stiu cat de mult am prelungit sarutul, dar stiu ca atunci cand i-am simtit mainile alunecandu-mi pe sub tricou, era timpul sa ma opresc. Stiam cat de insistent era, asa ca l-am plesnit. Palma mea a facut contact cu obrazul lui, mult mai puternic decat am intentionat initial, dar nu am regretat. Mi-am asezat parul si am iesit din bucatarie, lasandu-l confuz, atingandu-si obrazul lovit. 

Am anuntat-o pe Erika de plecarea mea, destul de repede, si frugal, iar aceasta a oftat resemnata, facandu-mi cu mana, cand am iesit din local. Proasta miscare, Miranda ! Apoi am luat-o la fuga spre casa lui Blake.