All or Nothing

Capitolul 20: Jocul

                                        Capitolul 20: Jocul

                 “ Change the game don't let the game change you “

 

Ma aflam de aproximativ patru zile in luxoasa locuinta a lui Blake, timp in care m-am simtit cu adevarat captiva. Acesta nu-mi acorda prea multa atentie, fiind preocupat cu treburi mult mai improtante. Dar nu puteam sa ascund faptul ca ma deranja neglijenta sa. Nici Trevor nu a reusit sa ma viziteze, insa apreciam faptul ca ma apela in fiecare seara pentru a se interesa de starea mea, si de asemenea, ii eram pe deplin recunoscatoare pentru ca inca imi permitea sa ii pastrez laptopul. Era singura modalitate prin care imi puteam ocupa timpul. Ma simteam incredibil de singura si abandonata. In afara de momentul in care Blake mi-a recuperat lucrurile pe care le-am lasat la cafenea, nici ca m-a mai bagat prea mult in seama. Mancam impreuna in momentele in care era acasa, dar nu purtam vreo conversatie relevanta. El era tacut si ganditor, meditand in permanenta la cine stie ce. Imi doream nespus sa-l revad pe acel Blake sarcastic si plin de viata, acel Blake stimulat de Trevor, insa nu aveam nicio sansa de a obtine o astfel de manifestare din parartea lui, in fata mea. Ma menaja prea mult, ma evita prea mult. Ma vedea ca fiind mult prea fragila. Facea traiul alaturi de el de-a dreptul insuportabil. Probabil ca aceea ii era si intentia. Insa, nu aveam sa permit ca prietenia noastra sa se spulbere. Aveam de gand sa preiau initiativa si sa vorbesc cu el. Desigur, in propriul meu mod ingenios.

Spre marea mea fericire, in aceasta seara, Blake avea de gand sa stea acasa si sa isi petreaca timpul uitandu-se la televizor. Ce mai risipa ! Totusi, aveam de gand sa profit de acest moment pentru a petrece putin timp impreuna cu el. Am iesit din camera si am coborat pana la parter, unde se afla imensa sufragerie. Dupa cum am prevazut, Blake se afla acolo, intins pe confortabila canapea, uitandu-se la un documentar. Ma intrebam daca baiatul asta se distra vreodata. M-am apropiat silentios de el, dar acesta mi-a sesizat instantaneu prezenta. Mi-a zambit timid si mi-a facut semn sa ma asez langa el. M-am supus, iar pentru o clipa, niciunul dintre noi nu a spus nimic. Aveam cateva retineri pentru a imi pune planul in aplicare, insa, nu puteam sa-mi permit sa ezit, chiar acum cand era sansa mea. Asa ca am riscat, incercandu-mi firavul noroc:

-Hei…Blake…stii…ultimele zile au fost destul de mohorate, haide sa ne mai inveselim putin, sa jucam ceva, am reusit sa ii captez interesul, foloseam chiar o tonalitate usor copilareasca pentru a il indupleca.

- Nu ma prea pricep la jocuri de carti, Miranda. a spus acesta, usor jenat, incercand parca sa-mi refuze oferta. Din fericire, planul meu nu includea nici pe departe un joc de carti, asa ca l-am lamurit:

-Oh, nici nu e nevoie ! Nu vreau sa jucam carti. Ma gandeam mai mult la ceva de cunoastere. Ma gandeam ca n-ar strica sa mai aflam cate ceva unul despre altul. stiam ca aveam sa il conving cu acest argument. Blake era atat de usor de citit, chiar si pentru cineva neexperminetat ca mine.

-Hmm…bine. Deci, in ce consta acest joc ? ma intreba el acordandu-mi de aceasta data intreaga sa atentie, semn ca era interesat.

-Pentru inceput avem la dispozitie o serie de trei intrebari simple. Ne adresam intrebari gen “ Care e culoarea mea preferata ? “ sau “ Cati ani am ? “ Cel care da un raspuns gresit o sa fie nevoit sa bea. De asemenea, daca dai un raspun corect, cel care a pus intrebarea o sa bea.  O sa cam avem nevoie de ceva de baut, si specific de acum ca nu ma refer sa la suc sau apa. am observat imedia scepticismul de pe chipul lui Blake, iar protestul sau nu a intarziat sa apara:

-Miranda…ce pui la cale ? m-a intrebat, tintuindu-ma cu o privire severa, pe care am sfidat-o.

- Asa e jocul, nu ar mai avea farmec. Haide, Blake… tu te distrezi vreodata ? Nu am de gand sa ne imbatam sau ceva de genul asta. Nu mai fi atat de strict. i-am reprosat eu, fiind perfect constienta ca atingeam o coarda sensibila. Acesta a oftat…s-a ridicat de pe canapea si s-a indreptat spre bucatarie. L-am auzit cotrobaind prin sertare, si l-a intoarcere a venit cu o sticla de vin. Speram la ceva mai tare, dar era acceptabil si asa.