The Time Machine -Finalizat-

Capitolul 7 - " Cenusareasa inainte sa i se faca vrajile"

M-am ridicat molesita din patul a carei saltea tare m-a mentinut toata noaptea treaza,si l-am aranjat la loc asezand frumos patura crosetata de mana peste el.

Am inceput din nou sa privesc camera in care ma aflam,fiindca lumina zilei evidentia mult mai bine peretii de culoare crem,cele trei tablouri alb negru prinse de cate un cui ruginit de perete care se aflau deoparte si de-a alta a unui dulapior micut pe care era asezata o oglinda improvizata.

Totul parea atat de simplu si de moda veche , dar chiar si asa iti inspira un aer de caldura si de liniste.

Niciodata nu am intrat in casa doamnei Dobelgheriee, dar chiar si asa tot nu mi-as fi dorit sa ajung aici intr-o astfel de situatie..

Nu am putut inchide un ochi toata noaptea , nu neaparat datorita acelei saltele destul de tari ci datorita faptului ca imi este frica..

Da,imi este frica fiindca chiar daca casa noastra ar trebuii sa fie peste drum de cea a doamnei Dobelgheriee nu este ; imi este frica ca nu ma voi mai putea intoarce vreodata la viata mea obisnuita; imi este frica de gandul ca sunt blocata aici cu Jason care deocamdata este singurul cunoscut de pe aici si singurul care ar putea intelege ce este in inima mea acum; imi este frica ca nu vom mai putea repara acea "masina a timpului" si vom fi nevoiti sa ne adaptam si sa ne traim vietiile aici.

Imi este frica de foarte multe lucruri de care pana ieri poate nici nu stiam ca exista si ca se vor intampla vreodata.

Care erau sansele ca una din multele inventii ale tatei sa functioneze si sa ne trimita in secolul anterior unde multe din lucrurile de care noi depindem si nu stim ce ne-am face fara ele aici nici macar nu exista.. Hainele pe care noi le consideram la moda in acesti ani se interpretau a fi indecente si nepotrivite iar bijuteriile pe care noi ni le accesorizam zilnic in aceasta perioada erau o raritate.

De multe ori imi auzeam parintii cum imi povesteau fascinati si mandrii despre aceasta perioada iar eu ii ascultam cu mare atentie interpretand istoria lor ca o pagina dintr-o carte de basme dar niciodata nu ma gandeam cat de diferita este lumea in care traim de aceasta.

Mi-am dat jos camasa alba de noapte de la doamna Dobelgheriee care imi acoperea genunchi,si m-am schimbat rapid in hainele cu care am ajuns aici. 

Am impachetat-o frumos si am asezat-o pe scaunul din lemn de langa dulap,ca mai apoi sa ies pe varfuri din modesta camera incercand sa nu fac prea mult zgomot.

M-am indreptat cu pasi mici pana in bucatarie,unde doamna Dobelgheriee pregatea de zor micul dejun care era format din paine cu marmelada si lapte cald. 

-Oh, Theressa nici nu te-am observat cand ai intrat! Buna dimineata! Mi-a urat gazda mea cu zambetul pe buze in timp ce ungea o felie de paine cu gem.

-Buna dimineata! Am raspuns eu simplu zambind,asezandu-ma la masa langa ea.

-Ai nevoie de o perie de par sau ceva? Am uitat sa iti las in camera si o perie de par avand in vedere ca inafara de mine in aceasta casa traiesc doar barbati. A afirmat ea chicotind,inmanandu-mi felia de paine.

-Da,daca aveti chiar v-as multumii ! fiindca am parul destul de incucat. Am adaugat eu bagandu-mi o mana prin par.

-Atunci vino cu mine.

Am urmat-o pe doamna Sofia pana la o mica baie improvizata,de unde a luat o perie de lemn pe care mi-a inmanat-o.

-Daca mai ai nevoie de ceva ma gasesti in bucatarie. A adaugat ea,ca mai apoi sa ma lase singura in micuta camaruta care era foarte curata si igienica.

Am inceput sa trec micuta perie cu dinti de lemn prin parul meu saten,ca mai apoi cand in sfarsit l-am descalcit sa o asez la loc pe marginea ghiuvetei..