The Time Machine -Finalizat-

Capitolul 24-Feelings

Tessa's pov.

Nu cred că trecuseră defapt nici câteva minute -chiar dacă mie mi se păruseră o veșnicie- până ce o ambulanţă și o mașină de poliţie sosiseră la locul accidentului.
În timp ce poliţiștii se interesau de la martori despre detaliile accidentului, un medic legist alături de alţi căţiva, mi-au pus corpul pe o targă, închizându-mă cu totul într-un fel de sac de culoare neagră,unde de obicei băgau acolo morţii, eu acum făcând parte dintre ei.

Tremuram toată. Inima îmi bătea atât de tare încât mai avea puţin și îmi sărea din piept,iar din cauza plânsului cu sughiţuri pe care îl aveam, nici de repirat nu puteam respira calumea.

M-am așezat pe cimentul rece,lipindu-mi spatele de peretele barului, ţinându-mi picioarele strâns lipite de piept,mă simţeam ca și când eu aș fi murit odată cu eu ce din viitor.
Ceea ce probabil s-a și întâmplat pe interior.

Toate emoţiile,toate grijile și greutăţile pe care le-am avut de-a lungul vremii, toate problemele mele de sănătate și toate supărările pe care le-am avut vreodată , s-au năpustit acum toate deodată asupra mea, ca o tornată distrugătoare.

Mereu mă gândeam că cauza morţii mele o să fie cancerul.
Boala necruţătoare care a distrus o grămada de familii dar nu și pe a mea.
Nu a reușit să o distrugă chiar dacă a luptat mult mai mult decât am reușit eu s-o fac pe propriile forţe.
Însă medicamentele da. Au reușit să distrugă atât cancerul cât și psihicul meu, astfel încât ceva timp mai târziu am ajuns să particip la ședinţe de terapie psihologică.

Nimeni nu îmi zicea că sunt nebună, însă la un moment dat când vezi câtă suferinţă produci doar existând și cum oamenii se schimbă doar din cauza problemelor tale, ajungi să înebunești ; sau din contră, ajungi să realizezi faptul că ești o grenadă. O fiinţă pierdută care nu face nimic bun ci le distruge vieţiile celor din jur.
Ceea ce acum și eram.

Cum aveau să se simtă părinţii mei când aveau să afle că din cauza unei ispite stupide omenești am murit?
Am dus bătălii peste bătălii în care eram aproape sigură că odată ce închid ochii și mă duc la culcare, dimineaţa următoare nu aveam să mă mai trezesc , și totuși nu s-a întâmplat.
Iar acum..Toată viaţa mea a luat sfârșit.
Și asta s-a întâmplat fix în faţa ochiilor mei.
Ce poate fi mai tragic de atât?

Sunt moartă.
Eu chiar sunt moartă .
Și acum, și dacă am mai reușii să ne întoarcem acasă nu o să mai pot altceva să fac decât să mă gândesc că ziua în care existenţa mea se va încheia se aproprie, iar eu nu o să pot fi în stare să fac nimic.
Și atunci? Mai avea rost să lupt?
Mai avea rost să mai încerc să mai fac ceva când defapt nu mai era nimic de făcut?
Mai avea rost să încerc să schimb viitorul când soarta mea era scrisă deja cu cerneală neagră pe hârtie?
Nu. Nu mai avea.

-Tess..Spune Jason pe o voce atât de șoptită încât de abia am auzit-o, ștergându-și la rândul lui cu podul palmei lacrimile fierbinţi ce i se adunaseră la colţul ochiilor.

Însă nu i-am răspuns. Nu i-am putut răspunde.

Eram prea pierdută în a mă pierde ca să mai reacţionez în vreun fel.

Jason's pov.

Pentru prima oară în viaţa mea cred că mă șimţeam pur și simplu înfricoșat.
Imaginea accidentului, gândul că Tessa din viitor murise, faptul că Tess,fata cu care am călătorit în timp și de care am ajuns să mă îndrăgostesc stăteam acum terminata pe ciment, tremurând din toţi mușchii și privind pierdută în gol fără ca măcar să mai vadă sau să mai audă ceva.
Și absolut toate astea s-au întâmplat din vina mea.

Știam deja din ce cauză s-a petrecut tot scandalul acela din local, din momentul în care Tessa mi-a zis în ce dată ne aflam.
29 iulie 2016.
Asta este data care au ales-o de comun acord băieţii, atunci când am fost cu ei la bar, cu o zi înainte să înceapă toată nebunia asta cu călătoritul în timp.
Știam ce vroiau să facă. Știam că în joc sunt sentimentele Tessei, însă am fost prea laș să îi opresc din a face acel pariu stupid.
Și acum, din cauza mea Tessa nu va mai exista.
Este vina mea..Din cauza orgoliului meu, ea a murit.

Și atunci..Cum va mai putea ea, în momentul în care va afla să mă mai ierte vreodată, dacă nici măcar eu nu pot face acest lucru.

Însă va trebuii să-i spun adevărul. Va trebuii să-i mărturisesc chiar dacă știu că așa este posibil să o pierd pentru totdeanua; fiindcă cu vina asta..Eu unul nu o să pot trăii.

O prind cu grijă de braţ, ridicând-o încet în picioare, în timp ce ea s-a lipit se pieptul meu,strângându-mi cu putere tricoul, în momentul în care și eu la rândul meu am strâns-o cu putere în braţe, încercând să îmi ţin în frâu - măcar pentru un moment- lacrimile ce erau gata să cadă.
Însă acum, ea avea nevoie de un sprijin.
Chiar dacă eu eram ultima persoană din lume care avea dreptul să i-l acorde; am vrut să o mai am aproape măcar odată, înainte să înceapă iarăși să mă urască fiindcă am distrus totul.

Asta nu trebuia să se întâmple.
Mai bine rămânea cu oricare alt băiat, chiar și cu nenorocitul de Stefan decât să se întâmple asta.

Nu putea să moară..Nu trebuia să moară tocmai ea..

Mai bine era dacă eu eram acolo.
Nu ea..

---------------------------------------------------------------
Pam-pam.

Acesta a fost capitolul din perspectiva dubla, care stiu ca a fost din nou foarte scurt , insa sper ca a atinc acea coarda emotionala.

Urmatorul capitol o sa fie mai lung, si totusi incontinuare la fel de trist fiindca va fi despre inmormantarea Tessei .

Asa ca nu aruncati pachetele de servetele , fiindca o sa aveti nevoie de ele.

Va pup si ne revedem curand cu next.

Apropo, vreau sa va anunt ca mai sunt doar 6 capitole din TTM , asa ca profitati din plin de ele .

Nu uitati de o steluta+ comm cu parerea voastra.

Enjoyy !