Capitolul 19- Cameră pentru doi.

1.6K 163 12
                                    

Jason's pov.

-Şi cum ai de gând să intri în casă? Este încuiat. Spune Tessa neliniştită, apăsând degeaba pe clanță.

Mă aplec în jos, ridicând preşul de la intrare, sub care se afla exact cum mă aşteptam, sau mai bine zis cum speram, cheia.

O ridic cu grijă, zâmbindu-i Tessei care mă privea uimită, ca mai apoi să o introduc în broască.

-Revin imediat. Tu stai de şase aici, în caz că vine cineva,bine? Îi spun eu, făcând-o să pufăie exasperată, urmând apoi să mă aprobe cu greutate din cap, în timp ce eu am deschis rapid uşa casei fiind gata să intru.

-Jason, ai grijă. Spune ea, făcându-mă să mă opresc pe loc preț de câteva secunde, zâmbindu-i prosteşte.

După câteva secunde, încerc să mă mobilizez, revenind la planul pe care îl aveam în minte.

Bine, este posibil ca eu să fi setat "din greşeală" maşinăria timpului cu un an mai târziu, fiindcă vroiam să am şansa să clarific nişte lucruri cu ea.
Ceea ce acasă nu aş fi putut s-o fac fiindcă să fim sinceri , ne-am fi luat iarăşi la bătaie.

Aşa că mi-am făcut un plan în minte, ca preț de câteva zile să rămânem aici, şi apoi să ne întoarcem..Însă am uitat ceva..
Maşinăria timpului..Adică eu habar nu am cum să o mai repar fiindcă sincer să fiu nu prea am fost atent la Thomas când mi-a explicat, gândul meu fiind în altă parte.

Însă o s-o rezolv eu cumva..Sper.

Urc în grabă scrăriile până la etaj, unde se afla dormitorul meu.

Totul părea absolut neschimbat la noi în casă, şi nu mă prea mira asta,sincer; având în vedere că noi nu suntem nişte oameni care le plac prea mult schimbările.

Deschid cu grijă uşa camerei mele, privind în jur, în căutarea puşculiței mele de bani sub forma unei mingi de fotbal.

Acasă o am pe raftul de sus, deasupra patului meu , acolo unde se aflau şi trofeele mele la fotbal.
Adică nimeni nu putea ghicii exact ce se afla în mingea respectivă.

Acum însă, nu mai era acolo.

Privesc panicat în jur, examinând fiecare colțişor din cameră, până ce într-un final îmi sare în ochi puşculița mea care momentan se afla pe birou, lângă pozele mele cu prietenii de la u bâlciul de anul trecut.

Îmi revin repede în fire, şi iau puşculița în mână zguduind-o.

În mod normal ar trebuii să o sparg pentru a scoate economiile de acolo, dar momentan mă bucur că mi-a venit cu mai mult timp în urmă ingenioasa idee să-i fac o gaură în fund, ca să nu se prindă ai mei că folosesc din bani .

Întorc mingea invers, şi îi scot cu grijă dopul care ținea banii izolați, ca mai apoi să scot cu mare atenție de acolo cei 1500 de dolari pe care îi aveam.
Bag rapid în buzunar 1000, lăsând cei 500 lui Jason din viitor .

Mă uit rapid pe geam, zărindu-i maşina tatei , astfel punând în grabă la locul ei puşculița, ca mai apoi să ies în grabă din dormitor încercând să plec cât mai repede de aici pentru a nu mă zării nimeni.

Cobor în grabă scăriile, aproape împiedicându-mă, în timp ce am auzit uşa de la intrare deschizându-se.

Perfect.

-Jason,eşti acasă? Îi aud vocea tatălui meu strigându-l pe Jason din viitor de la parter, în timp ce îi auzeam paşii în timp ce dădea să urce la etaj.

The Time Machine -Finalizat-Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum