The Time Machine -Finalizat-

Capitolul 12-"Oamenii nu se schimbă"

După ce le-am povestit Mirandei şi lui Thomas despre familia mea, având grijă să schimb anumite detalii din viața reală, pentru a nu se prinde că defapt vorbesc despre ei ; realizazem un lucru..
Eu încă îl țineam de mână pe Jason.

De ce înca îl țin de mână?!?

Imediat ce în sfârşit realizazem ce tocmai făceam, mi-am eliberat mâna din a sa ; în timp ce Jason mă privea nedumerit , iar eu încercam din răsputeri să nu mă iau la bătaie pentru ce tocmai făcusem.

Cum de am putut să îl iau de mână pe el?

Dumnezeule..Dacă o să îmi mai petrec mult timp pe aici, în preajma lui, cred că o s-o iau razna total.
Ceea ce NU o să se-ntâmple.

-Deci tat..Thomas..Crezi că ai putea să o repari? L-am întrebat eu pe prea tânărul meu tată, corectându-mi rapid greşeala fatală pe care era posibil s-o fac spunându-i "tată" ; ca mai apoi să îi întind micuța bucată de material, în care se aflau piesele maşinăriei timpului.

-Da, aşa sper..Însă după cum ți-am zis, am nevoie de puțin timp ca să îmi dau seama cum a fost construită să funcționeze; iar dacă reuşesc asta, mai apoi totul va fi floare la ureche. A afirmat el aşezându-şi mai bine ochelarii pe nas.

-Ți-o înmânez cu cea mai mare încredere ; fiindcă am nevoie de ea ...Am nevoie să funcționeze. Am zis eu simplu, schițând un mic zâmbet pe fața , în timp ce Thomas şi-a băgat micuța bucățică de material în buzunarul pantalonilor.

-O să ți-o reînmânez cât de repede posibil..A adăugat el zâmbindu-mi , în timp ce eu am clătinat încet din cap.

-Doamnă Dobelgheriee, acestea fiind zise noi cred că o să ne retragem...Adică am venit de la cinematrogaf direct la dumneavoastră, şi am cam lipsit cam mult de acasă...Vă rugăm să nu vă supărați pe noi,şi scuzați-ne deranjul. A afirmat Miranda stânjenită, ca mai apoi să se ridice cu grijă de la masă alături de Thomas.

-Oh,Miranda, ce deranj? Doar eu v-am invitat..
Şi puteți sta amândoi liniştiți fiindcă nu este nici o supărare. Chiar ne-a încântat pe toți vizita voastră; nu-i aşa copii? Ne-a întrebat doamna D. pe mine şi pe Jason, ca mai apoi amândoi să dăm din cap în semn afirmativ şi să ne ridicăm şi noi de la masă.

-A fost o imensă plăcere să vă întâlnesc şi să stau de vorbă cu amândoi. Am afirmat eu dând încă odată mâna cu Tom şi Miranda.

-Şi a noastră de asemenea...Tocmai de aceea avem o propunere pentru voi..A adăugat Miranda zâmbind, ca mai apoi să adauge.

-Mâine seară este zi de "discotecă" , în care toți elevii liceului nostru o să fie prezenți; bine, nu chiar toți ci doar cei care mai sunt în oraş..Aşa că ce ați zice dacă ați venii şi voi împreună cu noi? Adică doar sunteți un cuplu,nu?

-Noi nu...

-Bineînțeles că o să fie acolo. A intervenit doamna Dobelgheriee întrerupându-mă , în timp ce eu l-am privit pe Jason indignată.

El chiar are de gând să tacă şi să nu zică nimic?!?!

-Perfect. Atunci ne întâlnim acolo la ora 19. A zis Thomas cuprinzându-i talia Mirandei cu mâna stângă.

-Dar cluburile nu ar trebuii să se deschidă pe la ora 22? L-a întrebat Jason pe Tom , nedumerit.

-Oh,nu..Pe la ora aia se pregătesc de închidere. A răspuns simplu Thomas, în timp ce şi eu şi Jason de abia de ne mai puteam abține din a nu râde.

Dar nici nu ştiu de ce sunt mirată ; adică suntem în anii 80 , pe când tinerii tot mai ascultau de cuvântul părințiilor.

-Acum că am clarificat şi problemuța asta, haideți să vă conduc.. A zis doamna Dobelgheriee zâmbind, ca mai apoi după ce ne-am luat la revedere de la Thomas şi Miranda, să mă lase singură în bucătarie alături de Jason ; care încontinuare îmi zâmbea ciudat.