The Time Machine -Finalizat-

Capitolul 18-"Doar ai încredere în mine,ok?"

-Cred că glumeşti..Spun eu aşezându-mă pe cimentul rece, punându-mi panicată mâinile pe față.

-Bun..Ştiu că este nasol şi că am dat-o rău în bară, însă promit că o să rezolv asta. Imi zice Jason cu o voce joasă şi totuşi plină de speranță, poziționându-se în fața mea.

-Jason, am ajuns în viitor ! Maşinăria timpului s-a dezmembrat iarăşi din cauza călătoriei în timp , şi nu e ca şi când mai putem să ne ducem la doamna Dobelgheriee să ne găzduiască, iar ea să ne primească cu brațele deschise. Plus că acuma avem o problemă si mai mare. Noi din viitor mişună prin oraş, iar dacă ne va vedea cineva..O sa iasă rău de tot. Spun eu rapid, izbucnind fără să vreau într-un plâns isteric.

-Hei,Tess..Ți-am zis că o s-o rezolv..Doar ai încredere în mine,ok? Asta e tot ce-ți cer. Spune el întinzându-mi mâna pentru a mă ajuta să mă ridic de pe trotuar ,ca mai apoi să mă tragă într-o îmbrățişare strânsă.

-Ştii că practic e vina ta,nu? Şi că măcar odată în viața ta, când trebuia să nu te mai încordezi atât de tare când îți zic ceva de genul "că eşti Jason" , tu nu ai făcut-o ci din contră. Te-ai încăpățânat ca un catâr şi am intrat într-o belea şi mai mare.. Afirm eu cu greutate, din cauza gâtului care începuse să mă pişte.

-Ştiu, şi promit că o s-o rezolv..Doar că am nevoie de tine şi de încrederea ta în mine. Îmi spune el prinzându-mi fața în palme, în timp ce eu am închis ochii preț de câteva secunde cugetând.

Ce puteam să fac?
Pot să mai am încredere în el că va face ceva bun făra să o mai dea iaraşi în bară după tot ce s-a întâmplat?

Dar dacă stau mai bine să mă gândesc, am altă alternativă în momentul de față?

Nu prea..Adică sincer am ajuns la capătul puterilor,şi singură nu cred că o să reuşesc să ies din asta..

-Bine. Spun eu într-un final deschizând ochii. Îmi las toată încrederea în tine.

-Perfect,zice el zâmbindu-mi. Atunci hai cu mine. Trebuie să aflăm mai întâi în ce an am ajuns, ca să văd dacă îmi va funcțiuna planul. Adaugă el prinzându-mă de mână , ca mai apoi să o luăm la fugă pe o straduță îngustă, care era o scurtatură până la el acasă.

Alergam unul lângă celălalt pe straduța întunecată , uitându-mă atentă în toate părțile, în încercarea de a nu mă împiedica.

De când mă ştiu, am evitat mereu străduța asta fiindcă pur şi simplu mă băga în sperieți când o vedeam, nu ştiu dacă era datorită faptului că pe aici stăteau vagabonți şi scandalagii, sau pur şi simplu datorită întunericului profund care învăluia această stradă.

După exact 70 de paşi pe care i-am făcut de-a lungul străduței şerpuite , am putut zârii în sfârşit lumina zilei care m-a făcut să mă încordez de spate.

-Vii cu mine, sau mă aştepți aici? M-a întrebat Jason privindu-mă, în timp ce eu am tras adânc aer în piept, privind în urmă.

-Categoric vin cu tine. Zic eu hotărâtă, în timp ce pe fața lui apăruse din nou acel zâmbet tâmpit. Abține-te.

-Bine,bine..Asta până mai târziu, când găsesc un loc unde să stăm până ne vom întoarce. Spune el făcându-mi cu ochiul, făcându-mă să pufăi scurt.

-Huh..Măcar odată poți să încerci să te comporți ca o persoană normală..Te rog..

-Bine..Asta doar pentru că m-ai rugat frumos. Îmi spune el zâmbindu-mi, în timp ce eu am înghițit în sec.

-Şi acum? Îl întreb eu schimbând subiectul.

-Traversăm. Îmi răspunde el scurt, traversând în grabă strada până unde se afla casa lui, în timp ce eu încercam din răsputeri să țin pasul cu el.

-Bun..şi acum? Îl întreb eu aplecându-mă puțin, poziționându-mi mâinile pe genunchi , încercând să-mi revin după cât am alergat mai devreme,ascunzându-ne după tufişul de lângă casa ei.

-O sa încerc să iau ziarul ca să aflu în ce an ne aflăm.

-Şi cum anume ai de gând să faci asta? Adică ziarele sunt aduse dimineața, iar după cum văd eu vremea de afară cred că e trecut de amiază. Aşa că cum te aştepti tu să mai găseşti la ora asta un ziar pe pragul uşii?

-Nu mă aştept să gasesc vreun ziar pe pragul uşii, ci în poştă. De câțiva ani poştaşul ne bagă ziarul în poşta fiindcă ştie ca dimineața nu e nimeni care să îl ia. Adică ai mei doar seara ajung acasă de la servici, şi atunci de abia iau ziarul. Îmi explică el, în timp ce eu am dat din cap gânditoare.

-Bine, să zicem că ziarul se află în poştă iar ai tăi sunt la servici. Însă ce ne facem cu Jason din viitor? Adică dacă el se află acasă? Îl întreb eu , făcându-l pe Jason să -şi mute greutatea de pe un picior pe altul.

-Nu este acasă, sunt sigur de asta.

-Şi anume, de unde atâta siguranță pe tine?

-Sunt sigur că nu-i acasă fiindcă dacă Tessa din viitor a plecat de acasă, atunci şi el a plecat. Îmi răspunde el , făcându-mă să mă îndrept  instantaneu de spate.

-Atunci haide să ne încercăm norocul. Spun eu cu o voce ca şi când aş fi fost sugrumată, îndreptându-mă în grabă spre cutia poştală a lui Jason.

Deschid cu grijă cutia poştală de culoare neagră,proaspăt dată cu lac ; unde întradevăr se afla un ziar împăturat pe din două.

Îl scot rapid din poştă, asigurându-mă  că nu mă vede nimeni; ca mai apoi să mă uit rapid la data în care a fost tipărit.
9 iulie 2016.

-Am călătorit în anul următor. Spun eu cu o voce joasă, în timp ce Jason işi pusese mâna pe umarul meu încântat.

-Perfect. Înseamnă că sunt şanse mari ca planul meu să funcționeze. Zice Jason cu seninitate, făcându-mă să mă întorc pe vârfuri cu fața către el.

-Bine...În cazul ăsta ai de gând să îmi zici şi mie care este mărețul tău plan. Spun eu ridicându-mi o sprânceană, în timp ce acesta şi-a băgat mâna prin părul său şaten.

-Am de gând să intru la mine în casă şi să împrumut de la Jason din viitor economiile care le-am început să le strâng pentru o nouă maşină.

-Vrei să zici ca ai de gând să intri prin efracție şi să furi de la tine din viitor?  Îl întreb eu cu o voce ridicată, în timp ce el a pufăit scurt.

-Este casa mea, deci nu poți spune că intru chiar prin efracție..Cât despre bani..Dacă nu începeam eu să strâng economii, Jason din viitor nu avea bani la el.

-Dar totuşi Jason!! Exclam eu gesticulând prin aer cu mâinile.

-Vrei să dormi pe stradă până ne întoarcem acasă? Nu prea cred..Aşa că ai încredere în mine după cum mi-ai făgăduit, şi nu te mai stresa atâta. Îmi zice el simplu, în timp ce eu îmi bag mâna în păr frustrată.

-Bine. Însă daca vine cineva şi te prinde, eu nu vin cu tine la poliție să depun mărturie despre cât de idiot eşti. Adaug eu simplu, făcându-l să chicotească scurt.

Se pare că de data asta o să sărim din lac în puț, asumându-ne toate riscurile pe care le-a impus călătoria asta în timp.

--------------------------------------------------------------------------

Pam-pam.

A venit si next-ul ^.^

Deci..cum vi s-a parut capitolul?

Va astept parerile voastre intr-un comentariu legat de acest capitol.
Si bineinteles o steluta in caz ca v-a placut :* :)))

Va pup, si ne vedem saptamana viitoare cu next.

Enjoyyyy !!!!