The Time Machine -Finalizat-

Capitolul 10- Destainuiri

Dupa ce ne-am inteles cu tatal meu ca ne vom vedea mai tarziu la o ceasca de cafea,acasa la gazda noastra,doamna Dobelgheriee, ne-am luat la revedere de la el si am decis sa ne intoarcem inapoi acasa la aceasta pentru a ne pregatii.

Eram paralela total de tot ce se intampla in jurul meu, gandul meu stand doar la cum va decurge intalnirea cu parintii mei care nu stiu cine sunt, sa stau si sa ii privesc,sa discut cu ei si sa ii vad cum se comportau inainte sa devina adulti si sa se inece amandoi in munca si in stres fiindca nu stiu cum sa mai rezolve problemele financiare, este un adevarat vis care ma sperie.

Si pe langa toate acestea , mai era si zapaceala din capul meu produsa de toata mistocareala lui Jason care totusi m-a pus putin pe ganduri..

Adica sunt constienta de faptul ca el doar a ras de mine fiindca se plictisea,doar ca..Nimic.

Suntem impotmoliti in probleme pana peste cap deci acum chiar nu pot sa ma gandesc la Jason si la aburerile lui ieftine de doi bani.

-Theressa,m-ai auzit? M-a intrebat doamna Dobelgheriee pozitiunandu-se in fata mea, astfel trezindu-ma la realitate din gandurile mele in care am fost cuprinsa total.

-Ămm..Mai puteti repeta inca odata,va rog. Am spus eu stanjenita, privind-o pe femeia din fata mea care ma privea zambind.

-Am zis ca o sa se rezolve repararea acelei masinarii..Thomas este un inventator foarte bun.. A repetat ea de indata ce am intrat in casa acesteia.

-Da, asa sper.. Am adaugat eu in timp ce doamna Dobelgheriee m-a tras intr-o imbratisare stransa, sub privirea curioasa a lui Jason.

-Baiatul acesta are o putere magica asupra ta,nu? M-a intrebat ea in soapta,lasandu-ma muta in urma afirmatiei sale careia nu prea ii gaseam nici o logica.

-Jason? Nu vad ce legatura ar avea el cu mine..Am afirmat eu pufaind, privindu-l pe furis pe baiatul saten care se afla in fata noastra.

-Exista mai multe legaturi intre voi doi decat crezi ; iar timpul o sa destainuie acest lucru. A zis ea simplu, ca mai apoi sa se indrepte spre bucatarie, lasandu-ma pe mine si pe Jason singuri in sufrageria acesteia.

-Esti emotionata? M-a intrebat el privindu-ma, in timp ce mi-am facut curaj si m-am asezat pe unul din cele doua fotolii din camera.

-Putin..Oricum, de ce ti-ar pasa tie? L-am intrebat eu rece, mutandu-mi privirea spre palmele mele cu care ma jucam plictisita.

-Pentru ca imi pasa, Taissa..Stiu ca in tot acesti ani m-am comportat cu tine ca un dobitoc, insa asta a fost doar o acoperire de-a mea fiindca n-am stiut niciodata cum sa ma comport in preajma ta... A marturisit el ,atintindu-si toata atentia asupra mea.

-Te rog Jason..Zici asta doar pentru ca iti este frica sa nu ramai blocat cu mine aici, fiindca este imposibil ca un om sa isi schimbe comportamentul fata de o persoana peste noapte.. Am afirmat eu,ca mai apoi sa ma ridic de pe fotoliu si sa ma indrept spre bucatarie, lasandu-l pe Jason singur.

Nu ma simteam in stare sa mai continui discutia cu el, fiindca sincer imi era frica unde putea ajunge.

Doar este Jason..Jason,acel baiat glumet care mereu a gasit un motiv sa rada pe seama mea, Jason acel baiat cu care niciodata nu m-am inteles bine si totusi acum am ajuns sa fiu blocata cu el in timp.

Jason...Dusmanul meu de moarte din copilarie; asa a fost, si asa o sa ramana si nu pot lasa sentimentele sa schimbe lucrul acesta.

Am intrat cu pasi repezi in bucatarie, zarind-o pe doamna Dobelgheriee cum pregatea niste briose care aratau delicios.