The Time Machine -Finalizat-

Capitolul 15- Adevărul♦

Tessa's pov.

-Thomas, te rog..Putem explica..Am afirmat eu muşcându-mi cu putere obrazul pentru a oprii lacrimile care vroiau din răsputeri să curgă.

-Ce să îmi mai explici Tessa..Dacă ăsta este numele tău real.. A exclamat el privindu-mă disprețuitor,în timp ce Jason m-a apucat de umeri pentru a-mi menține echilibrul.

-Bine..Ai dreptate. Suntem călători în timp ! Venim din anul 2015, şi am ajuns aici dintr-o greşeală.. M-am certat cu Tessa pe maşinărie, amândoi trăgând în părți diferite de ea, ca mai apoi să ne trezim aici. Asta s-a întâmplat ! A început Jason să zică,strângându-mă cu putere de umeri,cel mai probabil datorită furiei pe care o deținea momentan.

Însă nu îl învinuiesc. Şi eu eram nervoasă şi speriată în momentul de față , şi toate astea de datorau privirilor disprețuitoare ale prea tineriilor mei părinți, care îmi dădeau fiori.

-Şi de ce nu ne-ați zis asta de la bun început? De ce a fost nevoie să ne mințiți ca să obțineți ce vreți? Ne-a întrebat Miranda îndreptându-se de spate serioasă.

-Este complicat..Şi mi-a fost frică că dacă v-am zice adevărul o să ne credeți nebuni şi nu o să ne ajutați. I-am răspuns eu simplu, încercând din răsputeri să-mi stăpânesc cuvintele şi sentimentele.

-Ne-ai mințit în legătură cu proveniența acestei maşinării şi cu viața voastră şi totuşi v-am ajutat şi v-am crezut..Aşa că de ce crezi că v-am fi crezut nebuni? Fiindcă sunteți călători în timp?
Tessa, sunt un om de ştiință şi chiar şi eu am încercat să inventez o asemenea maşinărie vitală pentru omenire ,aşa că de ce nu ați avut încredere în noi şi nu ați încercat măcar să fiți sinceri, aşa cum am fost noi cu voi? M-a întrebat Thomas cu o voce mai joasă, privindu-mă cu dezamăgire.

-Este mult mai complicat de cât credeți..Am zis eu muşcându-mi interiorul obrazului, ca mai apoi să mă întorc cu spatele la ei pentru a-mi şterge lacrimile ce-mi invadaseră ochii.

-Nimic nu este prea complicat în viața asta. Adică până şi repararea acestei invenții care inițial părea imposibilă de realizat, până la urmă s-a dovedit a fi floare la ureche. A adăugat el aranjându-şi mai bine ochelarii săi pe ochii.

-Poate nimic nu este complicat..Însă mai mult ca sigur este imposibil de crezut. Am completat eu trăgând de nas şi clipind constant pentru a îndepărta lacrimile.

-Bine,ştiți ceva..Eu una m-am săturat să mă-nvârt în jurul cozii. Aştept un răspuns concret de la voi în legătură cu motivul pentru care voi v-ați folosit de noi şi ne-ați mințit, chiar acum. Dacă nu aveți de gând să ne răspundeți ,în secunda doi vom avea grijă ca maşinăria asta a timpului să dispară şi să nu o mai vedeți. A intervenit Miranda sigură pe ea, poziționându-şi mâinile în şold şi arcuindu-şi buzele, astfel încât alunița de la colțul gurii să fie evidențiată perfect.

-Miranda..A zis doamna Dobelgheriee cu o voce joasă, privind toată scena ce se desfăşura în fața ei,nesigură.

-Îmi pare rău doamnă Dovelgheriee, însă cu tot respectul..Miranda are dreptate. Amândoi s-au folosit de noi şi ne-au mințit. Aşa că nu prea cred că le cer prea mult, daca îi rog să ne zică adevărul. Măcar cu atât ne sunt datori. A adăugat Tom,luându-i apărarea Mirandei ; în timp ce doamna Dobelgheriee mă privea întrebătoare.

Nu puteam să le zic că sunt fiica lor.
Eram prea încremenită şi speriată ca să o fac.

Adică dacă nu o să mă creadă şi o să zică iarăşi că ne batem joc de ei?
Ce o să se-ntâmple atunci?
O să strice maşinăria drept răzbunare şi o să rămânem aici pe vecie?

Îmi este frică să aflu răspunsul la întrebarea asta..
Şi totuşi îmi este la fel de teamă să reacționez în vreun fel.

-Nu sunt sigură că ați putea face față adevărului..A afirmat doamna Dobelgheriee zâmbind scurt privindu-ne pe fiecare în parte, ca mai apoi să îşi încrucişeze brațele la piept serioasă.

-Şi de ce anume? Ne-a întrebat el ridicându-şi o sprânceană curios.

-Pentru că, în caz că nici unul nu v-ați dat seama chiar dacă lucrul ăsta este vizibil cu ochiul liber..V-o prezint pe Theressa Young. Viitoarea voastră fiică. A intervenit Jason prinzându-mă de mână, făcându-mă să mă simt ca şi când am fost trăznită de ceva.

Nu ştiu sigur dacă asta se datora felului în care Jason le-a dat vestea alor mei, sau faptului că m-a luat din nou de mână când a zis-o; sau poate datorită feței pe care au făcut-o Miranda şi Thomas când au auzit. Nu ştiu sigur.
Însă un lucru era sigur. Mă simțeam ca şi când cineva mi-ar fi aruncat o găleată cu apă rece în cap care m-a trezit la realitate.

-Acesta este adevărul. A şuierat Jason trăgându-mă mai aproape de el, în timp ce Miranda mă privea dea dreptul şocată, iar Thomas încerca din răsputeri să-şi mențină echilibrul pentru a rămâne pe picioare.

-------------------------------------------------------------

OMG..Cel mai scurt capitol din istoria TTM.
Dar spre apararea mea, inafara scuzei legata de sanatatea mea şubredă , o carte mai are si cate un capitol mai scurt,asa-i?

Oricum,mai lung de atat nici nu se putea, fiindca aveam de gand oricum ca aici sa opresc actiunea pentru a pastra putin suspans.

Btw, sper ca v-a placut si ne vedem curand cu next :*

Va pup si nu uitati de steluta +comm cu parerea voastra.

Enjoyyy