The Time Machine -Finalizat-

Capitolul 27-Niciodată nu va putea exista un final fericit pentru noi doi

Tessa's pov.

Nu mă măi chinui să mă abţin ci îmi las lacrimile să îmi invadeze nestingherite faţa de îndată ce am plecat de lângă Jason.

Îmi este greu să cred că Jason, cel de care chiar am ajuns să mă îndrăgostesc , ar fi făcut una ca asta doar ca să nu pară un fraier în faţa băieţilor.
Însă dacă stau să mă gândesc mai bine, Jason cel din viaţa reala ar fi făcut asta fiindcă îi plăcea să facă mișto de mine. Însă nu și acesta.
Nu și Jason cu care am călătorit și care m-a făcut să văd anumite lucruri cu alţi ochii, și tot odată m-a făcut fără să vreau să realizez că am anumite sentimente pentru el , pe care nu aș fi putut până acum câteva zile să le accept vreodată.

Îmi șterg din nou cu podul palmei lacrimile ce mi se adunaseră la colţul ochiilor, privind pierdută șoseaua de îndată ce am pășit afară din cimitir.

Vremea de afară era mohorâtă, ceea ce mă făcea să mă simt și mai prost decât mă simţeam deja.
Fac cu mâna către un taxi care trecuse, în speranţa să se oprească.
Oftez scurt,crezând pentru o secundă că a trecut mai departe chiar în momentul în care a întors mașina din drum,oprind.

-Pe strada RiverStreet,vă rog. Spun eu cu o voce răgușită de îndată ce am urcat în mașină,privind tristă spre intrarea din cimitir; în timp ce șoferul a dat din cap aprobându-mă ca mai apoi să pornească mașina.

De când viaţa mea a luat o întorsătură atât de ciudată?
Adică totul a început de când am dat peste mașinăria aia nesuferită a timpului care ne-a făcut pe mine și pe Jason să călătorim în timp ; ajungând astfel parcă într-o dimensiune paralelă care m-a schimbat din toate punctele din vedere.
Însă se pare că nu neaparat în bine.
Este groaznic să te îndrăgostești.
Mai ales când asta se întâmplă cu o persoană total greșită.

-Domnișoară?

-Da..Spun eu scuturând din cap, trezindu-ma la realitate.

-Am ajuns. Îmi spune șoferul făcându-mă să privesc rapid pe geam, astfel văzând micuţul hotel unde eram cazaţi. Caut prin micuţa poșetă pe care o aveam la mine niște bani, plătindu-i taximetristului suma de 5 dolari.

Cobor din mașină oftând, ca mai apoi să intru cu pași mici în incinta hotelului, îndreptându-mă spre lift pentru a ajunge în cameră .

Am avut mereu o presimţire în legătură cu Stefan că urmărește ceva de când a venit la noi la masă.
Și tocmai ăsta e motivul pentru care nu am vrut să accept să ies cu el, până nu m-a enervat Jason; însă nu m-aș fi putut gândii vreodată că toată treaba asta avea legătură cu un pariu făcut de niște idioţi la care Jason a luat și el parte din cauza ego-ului său imens.
Și el care zicea de mine că mi-am construit în jurul meu un zid pe care dacă nu îl voi dărâma curând mă va distruge ; când ego-ul lui e atât de mare ca și zidul chinezesc ..

Descui plictisită ușa de la cameră, trântind-o cu putere în urma mea, lăsând ca toate emoţiile să năvălească asupra mea ca un uragan, astfel doborându-mă cu totul.

Mă sui în vârful patului de îndată ce m-am descălţat, strângând cu putere perna la piept, astfel înecându-mi tot amarul.

Vreau acasă.
Vreau ca totul să fie ca înainte, chiar dacă "înainte" nu este neaparat cea mai bună opţiune.

Prefer să merg la terapi psihologice decât să stau plângând într-o cameră de hotel din viitor .

E prea complicat..E prea complicat totul.

-Tess..Îi aud vocea răgușită a lui Jason,apoi ușa închizându-se în urma lui; făcându-mă cu greu să îmi ridic privirea din pernă.

-Ce-i? Spun eu sec mușcându-mi cu putere interiorul obrazului, în timp ce Jason mă privea cu o faţă îngrijorată.

-Știu că scuzele sunt de prisos, știu că am fost un laș și am fost prea plin de mine ca să-mi recunosc sentimentele de faţă cu ei; însă îmi pare rău Tess. Îmi pare sincer rău și crede-mă că dacă aș putea să dau timpul înapoi și să schimb totul aș face-o. Fiindcă am realizat că într-o lume fără tine eu nu exist,Tess .Îmi spune el cu vocea tremurândă, făcându-mă să îmi mușc interiorul obrazului atât de tare pentru a nu izbucnii în plâns, încât am putut simţii gustul amărui al sângelui venit de la rana provocată.

- Însă nimeni nu mai poate face nimic Jason. Totul a fost scris cu o cerneală care nu mai poate fi ștearsă de pe hârtie. Cât despre noi doi..Cred că ai avut dreptate..Niciodată nu va putea exista un final fericit pentru noi doi..Chiar dacă mi-aș fi dorit să se întâmple asta. Spun eu încrucișându-mi braţele la piept; astfel mărturisindu-i într-o situaţie nu prea plăcută sentimentele mele care le am pentru el.

Da. Îl iubesc pe Jason Steward.
Însă chiar și în situaţia asta noi doi tot nu putem fi împreuna.
Suntem ca polul Nord și polul Sud.
Suntem prea diferiţi și totul este prea greșit și complicat ca să poată funcţiona ceva.

-------------------------------------------------------------

Pam-pam.

Capitol plictisitor, stiu,stiu :p

Insa au mai ramas doar 3 capitole pana la finalul TTM :3

Asa ca sper ca v-a placut capitolul si ne vedem curand cu next :*

Va pup !

Enjoyy !!