The Time Machine -Finalizat-

Capitolul 5- Doamna Dobelgheriee

Ne aflam pe o mica parcea de teren,in jurul careia se aflau din loc in loc case.. Ma uitam nedumerita in jur,in speranta ca voi vedea ceva cunoscut,pana cand i-am cunoscut casa doamnei Dobelgheriee,vecina noastra care are la vreo 60 de ani.
Casa ei,era zugravita si arata de parca ar fi fost noua in ciuda gemuletelor de lemn la care nu vrea sa renunte.. In comparatie cu casa din fata ochiilor mei,locuinta doamnei Dobelgheriee este mult mai invechita,zugraveala este decojita si lemnul de la geamuri este tot putrezit..Daca nu as fi vazut numele batranicii si anul nasterii ei,scris pe peretele din fata usii as fi zis ca aceasta casa nu este a ei,ci doar am confundat-o eu.

Fara sa ii mai zic nimic lui Jason,am luat-o la fuga pana la casuta de peste drum,cu gandul ca doamna Dobelgheriee stie unde ne aflam..

Am urcat grabita cele trei trepte din fata usii,pregatita sa sun la sonerie,cand am vazut in prag asezat frumos un ziar ingalbenit cu poze alb megru.. L-am rasfoit putin,pana cand am dat peste data in care a fost scris si publicat ziarul ; 9 iulie 1981.

Ma uitam atenta la bucata de hartie din mana mea,cand am auzit broasca usii rotindu-se.

-Oh,buna draguto..Iti multumesc ca mi-ai adus ziarul,este sursa mea zilnica de informatie..

A zis o femeie la vreo 30 de ani cu parul blond si ondulat,care ii ajungea pana la umeri. Avea ochii albastrii ca marea,care erau in perfecta armonie cu rujul sau de un rosu aprins. Era imbracata intr-o rochita simpla alb-albastra,care in talie avea o fundita foarta draguta. Cu o mana mi-a luat ziarul din mana,iar cu cealalta tinea in brate un baietel foarte dragul la vreo 3 anisori.

-Doamna Dobelgheriee? Am adaugat eu studiind din cap pana-n picioare femeia care se afla in fata mea.

-Da..Scuza-ma,dar ne cunoastem? A zis ea zambindu-mi.

-Da,sunt vecina dumneavoastra..

-Oh..Serios?..Atunci vrei un ceai?

-Sigur. Am adaugat eu privindu-l pe Jason care se uita nedumerit la mine,facandu-i semn sa astepte.

-Si te rog, vorbeste-mi la per-tu. Mi-a spus ea,indrumandu-ma spre bucatarie..

-Nu va suparati ca va intreb..Dar cati ani aveti?

-Am 32 de ani...Deci poti sa vorbesti cu mine normal..A spus d-na Dobelgheriee punand pe masa doua cesti micute.

-Aveti 32 de ani...Am mormait eu in soapta in momentul care doamna Dobelgheriee l-a pus pe copilandrul de 3 anisori la masa langa noi,intr-un scaun de bebelusi.

-Ce frumos este Kevin..Am zis eu zambind privindu-l pe baietelul blondut si cu obrajii rosii ca focul stand in scaunelul sau.

-De unde sti cum il cheama pe fiul meu? M-a intrebat ea turnandu-si o lingurita de zahar in ceasca sa de ceai.

-Credeti-ma ca daca v-as spune,nu m-ati putea crede..Am adaugat eu.

-Crede-ma scumpo ca am la cate am vazut si auzit la viata mea,nu ma mai mira nimic...A spus ea zambind scurt.

-Eu..Nu sunt de aici,ci din viitor..Tatal meu,Thomas Young,este inventator si el a inventat masina timpului,care intr-un fel sau altul a functionat si ne-a adus aici..Am zis eu rapid gesticuland cu mainile prin aer.

-Din ce an ai venit? M-a intrebat ea cu o voce joasa.

-Din 2015..Dar stati putin,dumneavoastra chiar ma credeti? Am zis eu zambind scurt cu un gram de speranta in voce.

-Da,avand in vedere ca de cand ne-am intalnit m-ai luat cu "dumneavoastra",ii cunosti numele fiului meu pe care cu siguranta nu l-ai mai vazut pana acum si hainele acestea cu care esti imbrcata tu si prietenul tau..Nu am mai vazut asa ceva pana acum..A adaugat d-na Dobelgheriee studiindu-ma din cap pana in picioare.

Eram imbracata cu o pereche de pantaloni scurti din blugi,si un tricou putin mai largut alb cu turnul Eiffel imprimat pe el;si eram incaltata cu o pereche de conversi de aceasi culoare cu tricoul.. Iar din cate stiu eu,in acesti ani majoritatea fetelor de varsta mea purtau doar rochite..

-Si baiatul de care ati pomenit mai devreme...Nu este prietenul meu..Am spus eu strambandu-ma.

-Serios? Eu ma gandeam ca daca ati ajuns aici impreuna..Sti tu.. A zis ea zambind amuzata,punandu-si mana la gura de la ras.

-Am ajuns aici impreuna dintr-o greseala,credeti-ma ca este un baiat extrem de insuportabil..Am adaugat eu dandu-mi ochii peste cap.

-Si totusi,eu zic ca ar trebuii sa il invitam si pe el inauntru pentru a nu mai sta la usa sa te astepte.. A spus ea,ridicandu-se de pe scaun pentru a-l invita pe Jason inauntru.

-Va multumesc frumos ca m-ati invitat inauntru doamna Dobelgheriee sunteti foarte amabila..A intervenit Jason asezandu-se la masa langa noi.

- Stiu ca probabil in locul de unde veniti voi am vreo 70 de ani si sunt o batranica amarata plina de riduri,dar in prezent am 32 de ani,va rog spuneti-mi Sofia .

- Nu am stiut niciodata ca va cheama Sofia. Am spus eu zambind.

-Tu sti vreodata ceva? A intrebat Jason dandu-si ochii peste cap.

-Si..cum este viitorul? Ne-a intrebat Doamna Sofia pentru a schimba subiectul inainte ca situatia sa o ia razna.

-Este foarte frumos..Tehnologia a prins loc printre noi.. Am zis eu zambind.

-Oh..La noi in oras abia ce au aparut televizoarele alb negru,si telefoanele cu antena...Este o tehnologie inedita.

-Telefoane cu antena? Ai auzit de telefoane cu touchscreen,tablete,televizoare HD,ceasuri digitale,laptopuri si multe altele? A intrebat Joason zambind mandru.

-Inteligenta,adineaori ne-a zis ca in acest an au aparut doar televizoarele alb negru si telefoanele cu antena..Ce intrebari te trezesti sa mai pui si tu? Am zis eu dezgustata.

-Se pare ca voi doi nu sunteti chiar cei mai buni prieteni.. A spus Sofia chicotind.

-Se poate spune si asa...A adaugat Jason serios.

-Si ce aveti de gand sa faceti? Unde o sa locuiti pana va intoarceti acasa? Ne-a intrebat doamna Dobelgheriee.

-Nu stiu..Cred ca va trebuii sa imi gasesc parintii si sa il rog pe tatal meu sa repare aceasta masinarie..Am zis eu punand pe masa micuta inventie a tatei, ce semana cu un ceas de buzunar,care acum era dezmembrata.. Insa de locuit..Nu stim..

-Daca vreti puteti ramane la noi pana una alta..Avem o camera libera,si as fi incantata sa va ajut. 

-Doamna Dobelgheriee,sunteti o persoana minunata,si nu stim cum sa va multumim,insa nu am vrea sa va deranjam...Am spus eu timida,luand o gura din ceaiul meu.

-Nu este nici un deranj scumpo,stai linistita...

-Si ai zis ca ai doar o camera libera..Insa noi suntem doi..A spus Jason nedumerit.

-Sunt doua paturi acolo..Aceea va fi camera copiilor mei cand vor mai creste..Insa aveti vreo problema sa dormiti amandoi in aceasi camera?

-Nu vreau sa va supar,avand in vedere ca si asa ati fost destul de generoasa cu noi,insa noi nu putem sta in aceasi incapere fara sa nu ne scoatem un ochi dupa cum ati vazut..Am zis eu bagandu-mi mana stanga in par.

-Am observat,si nu este nici o problema.. Insa alta camera nu mai am...

-Este totul in regula doamna Dobelgheriee..Promit ca nu o voi omori... A spus Jason dandu-si ochii din nou peste cap.

-Se poate sa fie mai rau de atat....Am zis eu punandu-mi mainile pe fata exasperata.

_____________________________________________________________________________

Pam-pam.. 1981... Ce ziceti? :))) Am scris cam 3 ore la capitolul acesta chiar daca este scurt fiindca in paralel ma uit si la Frumoasa si Bestia pe Disney Channel :)) Am dat in mintea copiilor.

Oricum,sper ca v-a placut capitolul,si daca da astept pareriile voastre si daca doriti si o steluta.

va pup dragiilor.