The Time Machine -Finalizat-

Capitolul 13- "mi-ai dat viața şi mintea peste cap"

Stăteam în fața oglinzii de lângă dulap, privind cum eram îmbrăcată.
Hainele date de doamna Dobelgheriee îmi veneau ca turnate; şi trebuie să recunosc că nu erau chiar atât de demodate precum se spune că sunt hainele din anii 80.

Am luat peria din lemn de pe noptieră, şi am început să mă pieptăn în încercarea de a-mi descâlcii părul meu extra des.

După câteva încercări eşuate, am reuşit să descâlcesc câteva şuvițe de păr care nu ştiu cum reuşiseră să se înoade între ele ,dându-mi ceva bătăi de cap. Dar până la urmă reuşiserăm.
Şi acum,privindu-mă din nou în oglindă pot spune că îmi place rezultatul.

Chiar dacă nu am folosit produse de păr sofisticate, părul meu în sfârşit stătea bine.
Mi-am lăsat buclele mele ciudate să cadă pe spate, astfel încât să îmi acopere umerii care totuşi erau destul de dezgoliți ; ca mai apoi să zâmbesc mândră , şi să mă îndrept spre ieşirea din proviziorul meu dormitor.

Am îmchis cu greu uşa care scârțâia în urma mea, ca mai apoi să mă îndrept spre sufragerie unde se afla doamna Dobelgheriee.

Soarele începuse deja să apună, astfel încât singura sursă de lumină din camera de zi era dată de un bec cu lumină portocalie, care îi dădea părului blond al doamnei D. o nuanță mai închisă.

-Se pare că din nou tu ai fost mai rapidă..Aşa sunt toți băieții din secolul 21? Obsedați de aspectul fizic? M-a întrebat doamna Sofia zâmbind,făcându-mă să chicotesc scurt.

-Nu chiar toți..Doar majoritatea. Am răspuns eu simplu, în timp ce ea a scos dintr-un sertar o cutiuță de plastic.

-Chiar dacă nu suntem aşa de moderni, nu suntem chiar din epoca de piatră. A afirmat ea simplu, deschizând cutia.

În ea se aflau câteva farduri , şi un fel de rimel ; astfel pe fața mea apărând un zâmbet.

Nu sunt chiar o fană a machiajului, însă în momentul de față aveam nevoie de puțin.
Poate aşa nu su se va mai vedea atât de tare oboseala pe fața mea.

Am închis ochii în momentul în care doamna Dobelgheriee început să mă de-a pe pleoape cu ceva machiaj ,ca mai apoi când i-am deschis şi mi-am văzut figura în oglindă; să observ că pleoapele mele erau colorate cu o nuanță de maro deschis, iar genele mele păreau mai voluminoase acum că erau date cu rimel.

-Acum arăți perfect. A adăugat doamna Dobelgheriee privindu-mă, ca mai apoi privirea ei să se mute de la mine la o siluetă înaltă ce se poziționase în spatele meu.. Dar nici tu nu arați mai rău Jason. Se pare că am avut dreptate când v-am ales hainele.

-Da, chiar vă pricepeți doamnă D. A zis el simplu, în timp ce eu m-am întors pe vârfuri cu fața spre el, astfel privirea mea întâlnind-o pe a sa.

Trebuie să recunosc că arată bine îmbrăcat aşa.
La naiba, ce tot vorbesc..El arată bine tot timpul.
Ba nu Tessa!Vorbeşti prostii. Este Jason. El nu arată bine. A zis vocea mea interioară,făcându-mă să dau încet din cap aprobând-o.

Vocea mea interioară are dreptate. Este Jason. Acelaşi Jason care mi-a făcut viața un chin de ani buni.

-Cred că vă descurcați să ajungeți la discotecă, nu? Se află lângă fabrica de poşete, dacă ştiți unde este. A afirmat doamna Sofia puțin stresată.

-Stați liniştită fiindcă o să ne descurcăm. Am spus eu zâmbind scurt,în timp ce ea a dat încet din cap aprobându-ne.

-Ei bine atunci vă urez distracție plăcută. Şi Jason..Ai grijă de ea. A zis doamna D. conducându-ne până la uşă, în timp ce Jason a aprobat-o, dând din cap.