The Time Machine -Finalizat-

Capitolul 16- Șansa pe care o așteptam

Stăteam răzămată de mobilierul din sufrageria doamnei Dobelgheriee, privindu-i pe furiş pe Miranda şi Thomas care stăteau pe canapeaua din fața mea holbându-se la mine.

Lucrurile decurgeau aşa de vreo cinci minute de când Jason a aruncat în aer bomba; şi la cum arătau amândoi,jucându-se cu degetele de la mâini fiecare şi bătând din picior,nu părea că se va schimba curând ceva.

-Ămm..Chiar nu aveți nimic de zis? A intervenit Jason rupând tăcerea, făcându-i pe Miranda şi Tom să se uite unul la celălalt,nehotărâți.

-Îmi este greu să cred că ce ați zis voi mai devreme este adevărat..Şi că eu şi Miranda..

-Eu te cred..Adică nu ați avea de ce să ne mai mințiți ; fiindcă şi aşa ați ajuns la capătul drumului cu călătoria asta..A zis Miranda întrerupându-l pe Thomas, poziționându-şi mâna peste a sa...Şi..cum suntem noi ca familie? M-a întrebat ea bâlbâindu-se ,în timp ce eu am tras aer adânc în piept.

-Suntem..în refacere. Am trecut prin multe şi am pierdut înzecit din cauza asta şi acum încercăm să ne revenim. Şi la ai mei asta înseamnă muncă..I-am răspuns eu muşcându-mi interiorul obrazului, evitându-le privirile tuturor.

-Ştiu că poate sunt prea curioasă, însă cred că îmi înțelegi a cărui fapt se datorează curiozitatea asta..Însă ce s-a întâmplat de ați ajuns să pierdeți înzecit? M-a întrebat Miranda cu o voce joasă, în timp ce eu mi-am dres glasul.

-Eu..am avut cancer..Am zis eu cu o voce tremurândă,în timp ce toți mă priveau muți.

-Oh Tessa..Îmi pare rău, adică..

-Este în regulă Miranda sau mamă,sau cum o fi..M-am învățat cu reacții de genul..Adică am avut parte de reacții şi mai nasoale..Afirm eu aruncând o privire către Jason care stătea şi el răzămat de un perete, privind podeaua.

-Când am venit aici să vă cerem socoteală,nu ne gândeam niciodată că o să auzim nişte chestii de genul de la voi..Şi sincer, acum privindu-vă pe amândoi îmi pare rău că nu ne-ați zis mai demult ca să fi petrecut mai mult timp împreună..A afirmat Miranda aşezând pe micuța măsuță de lemn, maşinăria timpului din cauza căreia an ajuns în situația asta.

- Ştiți..Mă simt flatat şi speriat în acelaşi timp..Adică numai gândul că o să am o familie atât de frumoasă mă-nspăimântă..Mai ales că eu sunt tocilarul ăla pe care nimeni nu îl vedea să-şi facă o iubită..A adăugat Thomas făcându-mă să chicotesc şi să lăcrimez în acelaşi timp.

-Mai cunosc eu pe cineva aşa..A zis Jason cu subînțeles privindu-mă ,în timp ce eu mi-am dat ochii peste cap.

-Şi să-nțeleg că tu eşti viitorul ginerică? L-a întrebat prea tânăra mea mamă, făcându-mă să mă-nec cu propria salivă iar pe Jason să rânjească ca un idiot.

-În visele lui..Am afirmat eu pufăind, strâmbând din mas.

-Defapt mai mult ca sigur că şi în visele tale..

- Eşti un idiot Steward. Am exclamat eu încrucişându-mi brațele la piept, ca mai apoi să-mi îndrept toată atenția asupra părințiilor mei.

-Defapt sunt idiotul tău..A adăugat el făcându-mă fără să vreau să schițez un mic zâmbet pe care am avut grijă să-l acopăr ca să nu-l observe nimeni.

-Eşti Jason. Am zis eu rapid încercând să îmi iau o expresie cât mai serioasă.

-Sunt Jason al tău.

-Doamnă Dobelgheriee, aveți tigăi în casă? Am întrebat-o eu pe gazda noastră în timp ce aceasta a chicotit scurt.

-Vedeți, nu a negat nimic ! A exclamat Jason zâmbind prosteşte, în timp ce eu mi-am dat ochii peste cap.

-Ştiți..Voi doi sunteți tare ciudați...A adăugat Miranda chicotind, în timp ce eu am pufăit exasperată încercând din răsputeri să-i evit privirea lui Jason.

- Da..Ni s-a mai spus. Am răspuns noi la unison, ca mai apoi să începem amândoi să chicotim.

-Şi revenind la subiectul inițial..Dacă tu eşti fiica mea din viitor..Atunci înseamnă ca eu sunt inventatorul acestei maşinării? M-a întrebat Thomas privind micuța maşinărie a timpului din fața sa.

-Exact. Doar o persoană cu o minte sclipitoare şi dezghețată ca a ta ar fi putut inventa o astfel de maşinărie impresionantă. I-am răspuns eu zâmbind, în timp ce pe fața acestuia a apărut un zâmbet modest.

-Ştii..Mă bucur că în viitor o să am o fiică ca tine. Chiar dacă momenta ai aceaşi vârstă ca şi noi. A adăugat Tom, făcându-mă sa îi zâmbesc în timp ce acesta a chicotit scurt.

-Păcat că nu ai nişte poze la tine, fiindcâ chiar aş fi fost curioasă să văd cum voi arăta în viitor. A afirmat Miranda făcând o grimasă, în timp ce eu am dat din cap aprobâd-o.

-De un lucru poți fi sigură..Frumusețea exterioară cât şi interioară a rămas intactă; chiar dacă pe față au apărut câteva riduri. Am zis eu pe un ton cald , simțind cum încetul cu încetul cum toți bolovanii pe care îi aveam în stomac dispăreau unul câte unul.

-Ești o persoană specială,Tessa. Și nu spun asta doar pentru că în viitor vei fi fiica mea; ci o spun pentru că ăsta e adevărul..Iar tu Jason te poți considera norocos că ai în viața ta o fată ca ea. A adăugat Miranda făcându-mă toată să roșesc, în timp ce Jason a dat din cap aprobând-o.

-Știți..Cred că am mai putea rămâne aici cu voi câteva zile..Nu-i așa Tes? M-a întrebat Jason zâmbind, în timp ce eu am dat încet din cap aprobându-l.

-Da,am putea..I-am răspuns eu schițând un mic zâmbet, în timp ce Miranda s-a ridicat cu grijă de pe canapea,apropiindu-se de mine .

-Nu este nevoie să faceți asta..Voi aveți o viață de trăit,dar care nu este aici. Ci este acolo așteptându-vă. Nu trebuie să amânați ceva ce ați așteptat de când ați ajuns aici pentru noi..A afirmat Miranda prinzându-mi mâna în a sa, zâmbind.

-Dar..

-Nici un "dar" ,Tessa. Doar faceți asta. Întoarceți-vă acasă,și salută-l și pe bătrânul Thomas din viitor din partea mea. Noi nu vă putem ține aici, la un secol depărtare de casă; Mai ales când știm că acesta este lucrul pe care l-ați așteptat de când ați ajuns aici. A intervenit Thomas ridicându-se și el de pe canapea ca mai apoi acesta să-mi înmâneze micuța mașinărie a timpului care ne-a adus în situația asta.

-Îmi pare rău să afirm asta, însă mă tem că Miranda și Tom au dreptate,copii. Asta e șansa voastră să vă întoarceți acasă,nu o ratați. A adăugat doamna Dobelgheriee zâmbind, în timp ce eu și Jason ne uitam unul la celălalt gânditori,sub presiunea ce o punea micuța mașinărie din mâna mea asupra noastră.

_____________________________________________________________________________________________

Pam-pam!

Sper ca v-a placut capitolul,chiar daca a fost destul de scurt,iar noi ne revedem curand cu next.

Daca v-a placut capitolul,nu uitati de steluta+comm la acest capitol in legatura cu parerea voastra.

Va pup!! :* :* :*

Enjoyy!!