ÎMPOTRIVA DESTINULUI (Partea I, Seria FABRO)

CAPITOLUL 9

Se întoarse spre fiul ei şi îl sărută pe obraz.

-Ce splendoare s-a făcut ! îi şopti ea la ureche. Acesta zâmbi.

-Mama, spuse el tare. Lara este secretara mea. A avut un mic accident şi am venit aici.

-Ohhh. Dar ce aţi pățit? Ia loc scumpa mea, spuse ea asezându-se la rândul ei.

Lara se aşeză .

-Am ţinut-o până târziu la birou, se scuză el. Apoi a prins-o ploaia în stația de maşina. Noroc că am văzut-o la timp, exact când un nesimțit a stropit-o din cap până în picioare cu apă..., îi făcu el cu ochiul.

-Da... ce noroc, spuse mama lui zâmbind cu subînteles.

Era o femeie foarte agreabilă. O plăcuse pe Lara de la prima vedere. Şi-o amintea de mică copilă. La prima vedere crezuse că este o prietenă obișnuită de-a lui Ron. Se bucură să afle despre cine este vorba. În sfârșit altceva decât cu ce era obișnuită să-l vadă pe fiul ei.

Ron le lăsă singure şi goli sacoșele în dulapuri şi în frigider.

-Îţi las numărul meu de telefon, scoase ea o carte de vizită. Dacă te stresează prea mult la birou, mă suni. Eu sunt avocat civil.

Lara izbucni în râs. Luă cartea de vizită şi o băgă în buzunarul halatului.

-Nu trebuie să vă faceti griji. Munca nu este o problemă pentru mine.

-Ok, atunci dacă te supără şi vrei să pleci din firmă, mă suni să-ți fac o oferta mai bună de muncă. Ai recomandări bune, o bătu ea pe mână.

-Ce puneti voi la cale? întrebă Ron amuzat.

-Hmmm..mă asiguram că te porti frumos cu angajații, îi răspunse mama lui.

-Foarte drăguț din partea ta. Dar Lara te poate asigura că sunt cel mai bun șef din lume, nu-i așa Lara?

Lara îl privi lung uitând să răspundă.

-Aha! zise Ana amuzată. Știam eu că eşti un tiran.

-Laraaaaa, o îndemna Ron să-i ia apărarea.

Lara îşi drese vocea apoi spuse:

-Nu, doamnă Ana, nu este chiar un tiran. Este un șef mai dur, dar corect.

-Mai dur??? se zbârli el.

-Uite o fată sinceră! bătu Ana cu palma în masă. Așa îmi place. Nu este ipocrită. Nu încearcă să se dea bine pe lângă tine, îi făcu din deget fiului ei. Asta să-ți dea de gândit.

Acesta râdea cu gura până la urechi. O privi pe Lara şi-i spuse:

-Lasă că vedem noi...

Ana îl bătu peste umăr.

-I-am dat cartea mea de vizită. Mă sună dacă are probleme cu tine.

-Serios? Deja i-ai dat-o. Abia ce-am lipsit un minut, se miră el. Te-a şi fermecat cu ochii ăia de cățel rănit, nu?

Ana se ridică de pe scaun.

-Ai grijă, fiule... Copii, eu vă las. Merg acasă, spuse ea luându-şi geanta. Lara, draga mea, mi-a făcut plăcere să te rev...să te cunosc, spuse ea sărutând-o pe ambii obraji. Sper să te revăd cât mai curând.

O conduse la uşă. Înainte să iasă, îl strânse în braţe de rămas bun şi îi şopti, privindu-l îngrijorată:

-Ron! Fata asta este o bijuterie, ai grijă...nu o răni.

-Mamăăăă! spuse el încet. Ne vedem...Pa! și închise uşa în urma ei. Intră în bucătărie. Uşa dinspre spălătorie era deschisă. Se îndreptă spre ea. Lara era cu spatele la el ținând în mână o rochiță mică de copil.

-OOOO! NUUUU! exclamă ea.

Ron concluzionă dintr-un foc ceea ce se întâmplase . Rochia ei intrase la apă.

-Cred că ai spălat-o la o temperatură prea mare, spuse el din spatele ei.

Lara se întoarse dezamăgită. Ce va face ea acum?

-Ai putea să o probezi...cine știe, poate-ți vine, se amuză el. Hai să le uscăm. De data asta pornesc eu programul. Lara le băgă în cuva uscătorului şi îl aşteptă pe Ron să îl pornească. Apăsă două butoane şi se întoarse spre ea. Larei i se păru că vede un zâmbet de satisfacție pe chipul lui.

Ron îi luă mâna într-a lui. Atingerea lui caldă o făcu să tresară.

-Acum va trebui să rămâi peste noapte, oftă el cu o falsă dezamăgire în glas.

Lara îl privi surprinsă şi îşi retrase mâna.

-Cum să rămân peste noapte? Nu se poate, domnule Rusler. Vă pot împrumuta halatul şi vi-l aduc mâine, spuse ea intrând în bucătărie.

-Lara...murmură el, urmând-o.

-Chemăm un taxi şi pot pleca așa cum sunt...

El o apucă de umeri, întorcând-o spre el. Erau atât de aproape unul de celalălt încât îşi simțeau reciproc respirațiile. Pentru o clipă doar se priviră.

-Nu te las să pleci în halat, acasă. Ce-or să zică ai tăi când or să te vadă? zâmbi el. Este în joc reputația mea. Ce mare scofală! Este deja ora 10. Rămâi! Am destule camere libere. Şi aranjez să vină cineva mâine dimineață cu ceva de îmbrăcat pentru tine.

Ea îl privi îngrozită. Să rămană şi să doarmă la el? Asta era de neconceput. Dacă cineva ar fi aflat ... Ron îi citi gândurile.

-Uite, spuse el, luând-o pe după umeri şi conducând-o în living. Stăm, vedem un film, terminăm vinul ăsta care ți-a plăcut atât de mult şi mergem la culcare. Lara deveni stacojie. Se întoarse spre el, înghițind în sec şi vru să spună ceva, dar el i-o tăie scurt:

-...separat, fiecare în camera lui, râse el. Doamne...ce ți-ai închipuit?

Ea expiră ușurată, închizând ochii.

El savura fiecare reacție a ei. Era prima dată când unei femei îi era frică să rămână singură cu el.

-Relaxează-te, okay! Hai, ia un loc pe canapea şi căută un film bun.

Ron plecă, lăsând-o pe Lara singură. Era într-adevăr foarte tensionată. Până la urmă oftă, îşi scoase telefonul din buzunar şi căută numărul bunicii.

-Alo. Bună seara, buni. Da, ştiu, este târziu, iartă-mă, te rog. Te-am sunat să-ți spun că nu vin în seara asta. Nu-ţi face griji, sunt bine. Rămân la nişte prieteni. Da...Noapte bună! şi închise.

Se aşeză pe canapea, aranjându-şi halatul exagerat de strâns în jurul ei. Luă telecomanda şi începu să butoneze. Ron intră cu cele două pahare de vin. Ȋl aşeză pe-al ei pe măsuța din faţa canapelei și se aseză pe un fotoliu care era în apropierea canapelei. O putea privi fără ca ea să vadă, fiind asezată puţin cu spatele. Lara găsi o comedie romantică care începuse deja de 30 de minute. Se uitară în linişte câteva minute. Râseră la câteva faze haioase.

Filmul și poate și vinul reuși să o detensioneze până la urmă. Fără să-şi dea seama îşi trase picioarele sub ea şi se lăsă mai mult pe perna de care se sprijinea, într-o poziție mult mai confortabilă. Ron o privea cum se amuză de unele faze din film.

La un moment dat realiză că nu mai scoate nici un sunet şi o privi mai atent. Dormea. Se ridică uşor fără a scoate niciun zgomot şi se lăsă pe vine în faţa ei. Îi îndepărtă uşor părul de pe faţă privind-o tăcut. Chipul îi deveni serios. De când apăruse în bucătărie îmbrăcată în halatul lui, și-a dorit să o sărute. Era atât de candidă şi de fermecătoare încât îi era greu să nu-şi închipuie lucruri senzaționale cu ea.

O sărută pe frunte şi o ridică în braţe. Era ca un fulg pentru el. O duse în camera de oaspeți unde se schimbase, şi o aşeză uşor pe pat. Halatul îi căzuse, descoperindu-i întreg piciorul până sus. Ameți brusc şi îşi trecu degetele prin păr. Trase aer în piept şi cu ultimele puteri o înveli. Ieși ca o furtună din cameră de teamă să nu facă ceva necugetat.