ÎMPOTRIVA DESTINULUI (Partea I, Seria FABRO)

CAPITOLUL 34

Urcă treptele până la etajul întâi unde se afla apartamentul lor din București. Rămase uşor surprinsă să vadă că uşa de la intrare era descuiată. Intră şi o închise. Îşi lăsă încălțările la uşă, geanta pe măsuța de la intrare şi parcurse holul lung care ducea în living. Pe măsură ce înainta, două voci se auzeau conversând. Una era clar a micuței ei surioare, iar cealaltă era o voce de bărbat care-i părea cunoscută. Când intră, ochii îi căzură direct pe canapeaua unde Max o ținea în braţe pe Caty. Larei îi îngheță inima și toată camera se comprimă într-o secundă.

-Aaaa...Uite cine a venit! A venit mama, Caty, spuse el cu un rânjet amenințător.

-Mamiii!!!! țipă ea bucuroasă cu mâinile întinse spre ea.

Lara se îndreptă în viteză spre ei şi aproape că o smulse pe Caty din braţele lui.

-Nu trebuie să reaționezi așa...o sperii, spuse el.

În același timp, Vera intră în cameră cu o tavă plină cu cafea şi prăjituri. O privi surprinsă pe Lara.

-Ai sosit! După cum vezi avem muşafiri. Dl Rusler s-a gândit să-ţi facă o surpriză! Nu-i așa că este o surpriză frumoasă, Lara? mai spuse ea, așezând tava pe măsuța din faţa lui Max. Acesta se servi din platoul cu prăjituri şi muşcă cu poftă dintr-una.

-Mmmm, ce bune sunt...spuse el, ignorând privirea scârbită a Larei.

-Mă bucur că-ți plac, spuse Vera, zâmbind. Tu? Ce faci, o întrebă pe Lara.

Lara înghiți în sec şi fără să-şi ia ochii de la Max, îi spuse:

-Bunico, te rog, ia-o pe Caty şi mergeți dincolo. Eu şi dl Rusler trebuie să vorbim.

-Nu veauuu? spuse Caty supărată.

-Bunico.... , insistă Lara, de data asta, privind-o în ochi.

Aceasta îşi dădu seama că ceva nu este în ordine şi o luă pe Caty în braţe, spunându-i:

-Hai, draga mea, să-ţi spun o poveste...

Ieșiră şi îi lăsară singuri în cameră.

-Ce cauți aici? se zbârli Lara la el.

-Am venit să mă asigur că ai înțeles ce ai de făcut.

-Ce vrei să spui?

-Vreau să pleci din viaţa noastră. Nu este loc pentru tine în familia mea, spuse el afişând pe chip o ură imensă. Caty este o fetiță foarte drăguţă.. şi firavă...Ar fi păcat să rămână fără mamă, spuse el.

-Max, îmi ameninți familia? întrebă Lara stupefiată. Să nu îndrăznești să te mai apropii vreodată de ea! mârîi Lara spre el.

-Că dacă nu? ... Ce faci? Mă pârăști lui frate-miu? spuse el izbucnind într-un râs nervos. Eşti naivă, Lara. Se va căsători cu tine numai pentru că există acel contract între părinții noștri. Dar nu te va iubi niciodată.

-Nu înţeleg...despre ce contract vorbești? ... întrebă ea, descumpănită.

-Mă mir că nu-ţi amintești. Când erai mică, ai venit împreună cu ei în casa noastră. Ai stat la noi câteva săptămâni până ce ai tăi și-au terminat de renovat casa în care urma să vă mutați.

Lara îl privi cu indiferență. Max se încruntă.

-Văd că nu sunt noi informațiile astea pentru tine. După privirea ta înţeleg că îţi amintești. Taţii noștri au semnat un contract prin care se obligau să facă tot ce le stătea în putință să unească cele două familii printr-o căsătorie între copiii lor.

-Nu...spuse ea neîncrezătoare. Nu pot să cred... Așa ceva nu este posibil în această ţară. Nimeni nu te poate obliga...

-Da, așa este. Dar ei și-au luat un angajament unul faţă de celălalt. Că vor face tot posibilul. Familiile noastre au aceleași origini. Pentru noi este foarte important să ne respectăm promisiunile. Deci există o datorie morală faţă de familia ta. Crezi că Ron chiar te iubește? Se va căsători cu tine, dar nu va fi obligat să te iubească şi să o accepte şi pe Caty, spuse el privind pe fereastră, cu spatele la ea.

-Aşa că nu ştiu cum faci, dar dispari din orașul ăsta. Ai o săptămâna la dispoziție. Apari în înregistrările camerelor din firmă când luai dosarul din laborator. În el era rețeta parfumului care va fi vândut unei firme concurente. Din păcate tu vei fi ţapul ispășitor.

-Atât de mult mă urăști încât să faci asta...

-Fii serioasă...Nu te urăsc, îmi eşti indiferentă. Am nevoie de bani. Am mule datorii şi în plus, mă incomodezi. Nu suport să-l văd fericit pe frate-miu. În maxim 7 zile scot filmarea din buzunar.

-Eşti nebun! Eşti gelos pe fratele tău... spuse Lara cu ochii înlăcrimați.

-Nu încerca să mă îndupleci cu lacrimile tale. Nu ai nici o şansă. După ce o să dau filmarea poliției, n-o să mai ai nicio șansă. Vei fi judecată şi condamnată. O pedeapsă minimă tot vei lua pentru furt calificat. S-a zis cu viaţa ta...și a micuței Caty, mai spuse el, îndreptându-se spre uşă. Şi mă întreb cine o s-o crească pe micuța ta. O săptămână îţi mai dau, şi se îndreptă spre ieşire.

Uşa se trânti în urma lui. Lara fugi şi o încuie de frică să nu se întoarcă.