ÎMPOTRIVA DESTINULUI (Partea I, Seria FABRO)

CAPITOLUL 20

Joi şi vineri fuseseră niște zile anoste. Lara încercă să-şi facă cât mai mult de lucru ca să-şi ocupe la maxim timpul. De câte ori se întâlnea cu el, îi evita privirile şi ocolea pe cât posibil să rămană singură cu el. Vineri primi un telefon de la secretara domnului Hofmann. Dorea să afle măsurile ei şi să o informeze care era camera şi hotelul din Cluj unde va fi cazată ca oaspete. Lara rămase foarte surprinsă să afle că lansarea va avea loc în altă parte decât în București.

Ron ieși din birou şi se opri în dreptul ei.

-Lara, la ce oră ești gata de plecare diseară?

Ea îi răspunse mirată:

-Diseară?

-Nu-mi spune că ai uitat ... plecăm la Cluj. Mâine dimineață luăm micul dejun cu unul dintre designerii firmei Hofmann. Trebuie să te vadă şi să-ți aleagă ţinuta.

-Păi, ce este așa de complicat? Măsura 36, 160 înălțime. I-am spus deja secretarei.

-Se pare că ai făcut o impresie foarte bună asupra d-lui Hofmann. Vrea să-ți mulțumească în felul lui. Deci, la ora 19 crezi că poţi fi gata?

-Ăăă ... da da. Mulţumesc că ești amabil și mă iei şi pe mine ... spuse ea lăsând capul în jos.

Dacă n-ar fi cunoscut-o, ar fi zis că este ironică.

-Cu plăcere. De fapt, o să te ia șoferul firmei care te va aduce la aeroport. Mergem cu avionul companiei, spuse el şi se întoarse în birou.

                                                                             *

De câteva zile, Lara era furibundă. Îi era greu să accepte decizia lui Daniel care bătuse palma cu Ron Rusler fără să o întrebe. Era pusă în postura de a poza ca fotomodel. Era jenant să facă aceste lucruri în faţa tuturor colegilor ei și mai ales să-i facă lui Ron pe plac. Era atât de înverșunată împotriva lui, încât încercă să conceapă un plan de răzbunare împotriva lui. Voia să-l facă să sufere şi să se sature de tot jocul ăsta murdar pe care-l începuse.

După câteva zile începu să se obișnuiască cu gândul. Unii dintre colegi, chiar o felicitară pentru că fusese aleasă ca imagine a uneia dintre cele mai cunoscute firme producătoare de parfumuri din lume. Nimeni nu sesizase războiul ce se purta între ea şi patronul firmei de parfumuri.

Ron intrase din nou în viaţa ei, fără ca ea să poată spune nu. Pentru a doua oară în câțiva ani, îi zdruncina tot universul. Îi plăcea viaţa ei, asa searbădă cum era, fără complicații. Întâmplările îi demonstraseră că prea mult "spicy" nu însemna decât belele, mai ales când erau legate de familia Rusler. Ron Rusler trebuia să dispară cât mai repede din viaţa ei, iar imaginea ei nu trebuia sub nici o formă corelată cu a lui. Va folosi orice mijloace ca să-l îndepărteze pentru totdeauna din viaţa ei, chiar dacă asta însemna să-l facă să o urască.

Îşi iubea familia cu toată ființa ei şi ar fi făcut orice să o protejeze.

Plecaseră în mare grabă şi secret, în urmă cu trei ani. Îi povestise cu lacrimi în ochi bunicii tot ce se întâmplase, iar ea fusese pe deplin de acord să vândă casa şi să plece împreună, în Cluj. Obținuse o ofertă foarte avantajoasă de lucru, şi nu ezitase să o accepte.

La ora 8:00, șoferul companiei unde lucra, o aştepta la parterul clădirii în care locuia. Ea coborî cu trolerul cu care de obicei pleca în călătorii. Conform contractului semnat cu firma High Concept Parfume, trebuia să examineze locul în care urmau să aibă loc filmările. Deja se stabilise care va fi. Deşi adresa părea una oarecare, memoria nu-i juca deloc feste. Era cabana lui Ron de la munte.

Un lucru era sigur: singura persoană care decisese asupra fiecărui detaliu din acest contract era Ron. Nu înţelegea care era cu exactitate scopul lui, dar oricare ar fi fost, ea trebuia să-l convingă că nu mai are loc în viaţa ei.

Gândul îi zbură la Caty care de câteva săptămâni era plecată în vacantă, pe litoral, cu bunica ei. Avea trei săptămâni de distracție. Lara le achiziționase un pachet la un hotel renumit. După terminarea sejurului continuau distracția la sora Verei care locuia în nordul ţării, într-o zonă foarte pitorească. Asa îşi petreceau în general vacanțele de vară. Era fericită că putea să-şi permită această mică distracție pentru sora şi bunica ei.

Maşina rula pe autostrada largă, iar gândurile ei o luară din nou pe cărări din trecut.

*

Sosi la baza avionului. Șoferul îi preluă bagajul, iar Lara urcă scara lungă ce ducea în interiorul avionului. Ron nu sosise încă. Se aşeză pe un scaun, în faţa unei măsuțe. Stuardeza o întrebă dacă dorește să servească ceva, iar ea alese un ceai. Era destul de obosită după o zi plină de muncă. Îşi sprijini capul de scaunul înalt şi privi pierdută pe geam.

-Bună! se auzi vocea caldă a lui Ron care trecu pe lângă ea şi se aşeză pe scaunul din faţa ei.

Era îmbrăcat în aceleași haine de la birou. Nu apucase încă să se schimbe. O privi lung.

-Bună! îi răspunse Lara încet, evitându-i privirea directă.

Proastă decizie luase de a se aşeza pe acest scaun. Acum trebuia să-i evite încontinuu privirile stăruitoare.

-Lara...spune-mi ce este? lăsă el capul într-o parte. De două zile mă eviți. Nu sunt orb. Și mă deranjează. Mai mult decât aș fi crezut...

Lara îl privi speriată. Ce ar fi putut să-i spună? "Fug de tine..." Deschise gura să spună ceva, dar nimic, concret şi plauzibil, nu-i veni în minte.

Stuardeza o salvă, aducându-i ceaiul. Cu doi ochi langurosi, aceasta îl întrebă şi pe Ron dacă dorește ceva. Lara observă imediat tonul dulceag din vocea ei. Dintr-o dată i se făcu rău de la stomac. Îşi duse mâna la burtă simţind că o să verse. Ron îi observă imediat indispoziția.

-Lara, ti-e rău? o întrebă el întinzându-se şi apucându-i mâna.

-Puţin...

-Ai rău de avion?

-Nu.

-Ok. Hai să întindem scaunul.

Apăsă butonul din lateralul scaunului şi îl lăsă pe spate.

-Încearcă să dormi. Eşti obosită, o sfătui el îndepărtându-i o șuviță de păr de pe obraz.

Stuardeza se îndepărtă, iar Lara se liniști ca prin minune.