ÎMPOTRIVA DESTINULUI (Partea I, Seria FABRO)

CAPITOLUL 18

Lara nu auzise decât frânturi din discuția dintre cei doi frați, fără să înțeleagă mare lucru. Era speriată şi în același timp supărată pe ea că se înșelase asupra destinatarului buchetului de flori. Acesta era deja îndesat în coșul de gunoi.

Ron ieși pe jumătate în urma lui Max pentru a se asigura că plecase. Aruncă o privire îngrijorată spre Lara care se prefăcea că lucrează. Văzu că buchetul de flori dispăruse de la locul lui. Strânse din buze crispat şi intră în birou închizând uşa. Peste o jumătate de oră, ieși din nou, îmbrăcat.

-Lara, ia-ți haina şi hai cu mine.

Lara îl privi surprinsă, și fără să protesteze îşi luă haina, geanta şi îl urmă. Merseră în parcarea subterană, urcară în maşina lui şi merseră până la restaurantul, unde, de obicei, Lara îi rezerva masă pentru întâlnirile de afaceri pe care le stabilea. Intrară în restaurant, îşi lăsară hainele la intrare şi se îndreptară spre o masă deja ocupată de un domn şi două doamne.

-Salut prietene, îl intâmpină bărbatul ridicându-se. Era un domn bine făcut la vreo 50 de ani, cu un costum Armani, utima generație. Lara îl cunoștea din poze şi din dosarul pe care tocmai îl întocmise înainte ca Max să o deranjeze. Era deținătorul celui mai mare lanț de magazine de haine din ţară. Îşi strânseră mâna prietenește.

-Vă rog să o cunoasteti pe Lara, secretara mea, spuse Ron arătând spre ea. Lara ei sunt David Hofmann, Maria şi Cara Hofmann.

Lara afișă un zâmbet drăguț, strângându-le mâna. Una dintre doamne, cea mai tânără, Cara, având în jur de 25 ani, era fiica dlui Hofman, iar cealaltă era soţia acestuia. Amândouă aveau ţinute elegante, scumpe, alese cu mult bun gust. Cara o salută rece şi distantă, apucându-i mâna doar cu vârfurile degetelor. Când întoarse privirea spre Ron, zâmbetul ei explodă încât parcă-l invita la ea în pat. Lara se strâmbă în sinea ei în toate modurile posibile.

Se asezară la masă. La început purtară discuții uzuale despre vreme şi nivelul cursului valutar care crescuse substanțial în ultima lună, urmare a neliniștilor politice ce se petreceau. Îşi comandară ceva de mâncare, bine-nțeles numai mâncăruri sofisticate.

Lara citise în meniu câteva denumiri ciudate şi neînţelegând vru să aleagă ceva ce-şi comandase şi dl Hofman, dar Ron îşi drese vocea făcând-o atentă la el. Îi făcu semn cu degetul în meniul deschis asupra unei denumiri mai ciudate. Era de înțeles că el cunoștea foarte bine fiecare fel în parte. Ea înțelese sugestia lui şi comandă respectivul tip de mâncare. Confit de Canard şi ca desert tarta Tatin. Habar n-avea ce reprezentau, dar n-avea nici o îndoială că îi va plăcea alegerea lui Ron.

În aşteptarea prânzului, Dl Hofmann începu discuţia despre afaceri.

-După cum știi voi începe o amplă campanie de rebranduire, în toate magazinele, la nivel local. De asemenea voi face investiții considerabile, destinate în special sectorului de distribuție, achiziționării de magazine şi modernizării infrastructurii şi mijloacelor de producție mai ales în zonele rurale. Am nevoie de voi. Vânzările au scăzut în partea de nord est şi nord vest a ţării unde se pare că promovarea noastră nu a avut succes și...

-Ceea ce era de aşteptat ..., îl întrerupse Lara.

Toată lumea o privi surprinsă, auzindu-i vocea până atunci atât de tăcută. Jenată că nu-şi ținuse gura, se uită la Ron, aşteptând acceptul său de a vorbi, dar dl Hofmann i-o luă înainte .

-Da, te rog...Vrei să spui ceva?

Ron o încurajă din priviri să vorbească. Lara spuse, sigură pe ea:

-Eu cred că este o greşeală să considerați că o promovare mai bună va creşte vânzările pe partea de distributie la domiciliul clientului, în aceste zone. Veniturile în acest mediu sunt foarte mici. Decalajul dintre urban şi rural este din ce în ce mai mare. Din cauza costurilor ridicate legate de transport, aceste produse vor fi și mai scumpe în ţară decât în cele din Franta, Germania sau alte țări europene. Din punctul meu de vedere nicio promovare mai bună nu va creşte cu foarte mult vânzările pe zona asta. Eu aş sugera ca investiția să se limiteze în special în magazine mici şi locale care să nu necesite cheltuieli mari cu întreţinerea. În aceste zone chiriile sunt foarte mici.

În timp ce vorbea, scoase un carnețel din geantă, un pix şi începu să rezume pe scurt o comparație între cifrele reflectate de ceea ce deținea în prezent firma Hofmann şi pe care ea le reţinuse din datele studiate în acea dimineață şi cifrele rezulate din previziunile ei. La sfârșit, încheie foarte simplu şi brusc, dar plin de simpatie.

-Şi...cam atât, spuse ea punând pixul jos. Pe scurt. Dacă îmi permite domnul Rusler, vă pot face o prezenare de câteva pagini în care vă detaliez totul.

În colţul gurii lui Ron înflorise un zâmbet pe care cu greu încerca să şi-l ascundă de privirile celorlalți. O privea cu mândrie. Ȋi cunoștea potențialul din analizele pe care i le ceruse de-alungul timpului despre companiile cu care colabora.

Cara era evident deranjată de explozia de cunoștințe care refula din secretara lui. O privea cu o gelozie crescândă, fără a scoase un sunet. Era exasperată de atenția covârșitoare care i se acorda Larei de către cei doi bărbați. Venise bucuroasă să-l întâlnească pe Ron, mai ales că aflase despre despărtirea de logodnica lui, dar toată această întâlnire se îndrepta către un fisco pentru ea. Nu reușea să creeze acea legătură între ei doi de care avea nevoie.

Dl Hofmann o ascultase cu foarte mare atenție pe Lara, apropiindu-se să vadă mai bine ceea ce ea schița în carnețelul ei. Se lăsă pe spate, profund impresionat de lunga prezentare făcută de Lara.

-Hmmm...Mai exact de atât? făcu el ochii mari. Adică toate astea le-ai studiat în câteva zile?

-Aaaa...Nu, nu. Dl Ron mi-a înmânat sarcina azi, la ora 10:00, spuse ea, gândindu-se mai bine, deci cam o oră.

-Şi ce studii spuneai că ai? întrebă el impresionat.

-Facultatea de administrație şi afaceri, Universitatea Bucuresti.

-Şiiii dacă nu sunt prea indiscret...ce salariu spui că ...

-Ok, îl întrerupse Ron zâmbind, cred că este suficientă informație. A venit mâncarea.

Lara îşi băgă carnețelul şi pixul în geantă şi îşi aşeză șervetul în poală, privind farfuriile cu mâncare care tocmai erau așezate pe masă. Întâmplările din ziua respectivă îi crescuseră pofta de mâncare. Cu greu se abţinu să nu înfulece cu lăcomie. Mâncarea arăta atât de bine...Îi mulțumi în gând șefului ei pentru alegerea făcută: pulpă de rață conservată în propria grăsime ce fusese prăjită şi pusă pe un pat de cartofi cu diverse legume.

Pe tot parcursul mesei dl Hofmann mai făcu de câteva ori aluzie la jobul bine plătit pe care i l-ar putea oferi în firma lui. Ron îi aruncă în glumă câte o privire amenințătoare. Nu putea să se supere pe prietenul lui. Ştia că nu ar fi făcut nici un pas în această direcție fără aprobarea lui.

Desertul încheie într-un mod delicios plăcuta întâlnire: tarta de mere caramelizată, răsturnată, însoțită de o cupă de înghețată de vanilie. Dl Hofmann îi strânse călduros mâna Larei.

-Îţi rămân profund îndatorat pentru contribuția absolut voluntară pe care mi-ai oferit-o. Alții mi-ar fi cerut bani grei pentru asta. O să profit de bunăvoința ta şi o să te mai rog ceva. Sper să nu mă refuzi. Sâmbătă seara are loc lansarea noii colecții Hofmann şi mi-ar face o imensă plăcere să vii şi tu. Se va ocupa Ron de transport, cu sigurantă. Asta bine-nțeles dacă îţi face plăcere să vii, spuse el.

Lara, îl privi pe Ron, cerând aprobare.

-Sigur că va veni, spuse Ron făcându-i cu ochiul.

-Voi veni, aprobă Lara dând din cap. Mulțumesc pentru invitație.

-Cu mare drag. Secretara mea te va suna pentru a afla măsurile pe care le porți la haine. Fiecare doamna va purta o rochie Hofmann. Așa este traditția. Am una care va arăta perfect pe tine. O zi bună, în conţinuare! spuse el strângându-i mâna lui Ron. Apoi porni spre ieşirea din restaurant, urmat de cele două doamne.