ÎMPOTRIVA DESTINULUI (Partea I, Seria FABRO)

CAPITOLUL 15

O sunase de dimineață şi o rugase să ia masa cu el. Îi oferise maşina lui cu şofer să o aducă la restaurant. Un Mercedes-Benz S600 Pullman Guard o aştepta jos. Șeful ei avea foarte mulți bani pe care-i făcuse din nenumăratele lui afaceri. Investise sume enorme în marile grupuri de telefonie mobilă, iar de câțiva ani, în agenții de publicitate, din care făcea parte şi firma la care lucra Lara. O cunoscuse în urmă cu 3 ani, când un bun prieten i-o recomandase. La început fusese sceptic vis-à-vis de plecarea ei bruscă din București şi venirea ei aici. Dar cu timpul căpătase încredere în ea, iar rezulatele nu întârziară să apară. Era ageră la minte, muncitoare şi nu ezita să ia decizii importante care de multe ori schimbau la 180 grade soarta proiectelor în desfășurare.

Lara coborî din maşină și intră în restaurant. La o masă o aştepta Daniel care o îmbrățișă călduros.

-Cum te mai simţi, Lara? Mi-am făcut griji pentru tine, în urmă cu două săptămâni când ai rămas acasă. Vocea ta nu suna foarte bine şi nu ştiu de ce, dar ceva îmi spune că nu avea nicio legătură cu starea ta fizică, spuse el privind-o şi zâmbindu-i.

Lara îi răspunse la rândul ei cu un zâmbet cu subînțeles.

-Nu-ţi face griji. Important este că acum sunt ok. Mai bine spune-mi ce te apasă. Bănuiesc că nu ai venit tocmai din Costa Rica pentru că îţi era foame, râse ea. Ia spune: mi-ai găsit un înlocuitor mai bun? Vrei să mă concediezi? întrebă ea, prefăcându-se îngrijorată.

Daniel râse nervos. Lara îl citise ca de obicei. Simțise că a venit în ţară pentru ceva ce nu putea fi discutat prin telefon. Îşi drese glasul înainte de a vorbi.

-Cum reușești tu să-mi citești gândurile de fiecare dată... Da. Am ceva important de discutat cu tine, într-adevăr. Ceva ce nu suferă amânare. Dar mai întâi, hai să nu ne stricăm pofta de mâncare. Ca să stai liniștită, o să-ți spun doar atât: jobul tău este în siguranță.

Lara rămase puţin pe gânduri. Chelnerița sosi cu băuturile, apoi cu mâncarea comandată. După ce terminară de mâncat, iar masa se goli de tacâmuri şi farfurii, sosi cafeaua mult aşteptată.

-Lara, nu o s-o iau pe ocolite, ci o să-ți spun direct. Am avut o întâlnire cu Ron Rusler, spuse el uitându-se fix la ea. A venit tocmai în Costa Rica să ne întâlnim.

Lara rămase cu gura căscată. Daniel continuă:

-Observ că nu eşti de loc surprinsă, aşa că o să continui: am făcut o înţelegere cu el: vrea ca în viitor, imaginea companiei să fie reprezentată de tine. Oferta a fost atât de bună încât nu am putut să o refuz. Este vorba de o sumă cu șapte zerouri pe an. Daniel o privi pe deasupra ochelarilor.

-Nu spui nimic?

Lara încremenise. Paloarea chipului său exprima totul. Îşi duse o mână la faţă, spunând printre dinți:

-Îl omoor cu mâinile mele, Daniel. AZI O SĂ-L O-MOR!!!! Şi dădu să se ridice.

-Ooo! NU!!! spuse el apucându-i mâinile. Stai jos, Lara!

Văzând că nu-l ascultă, o strânse şi mai tare de mâini.

-LARA!!!! Stai jos, îţi spun! Încă mai sunt șeful tău, da?

Lara se aşeză, încercând să se calmeze. Clocotea de furie. Nu-i venea să-şi creadă urechilor! Era consternată.

-Daniel, nu ţi-am cerut niciodată nimic, dar acum, te rog, te implor, refuză oferta!

-Lara, linişteşte-te. Nu va fi chiar atât de rău pentru tine. Ştiu, după reacția ta, că nu-ţi pasă de bani, dar îți voi mări salariul de 10 ori. Vei câștiga foarte mult. Şi în plus, filmările vor fi doar o distracție pentru tine. O meriți din plin. De trei ani, singura ta vacanță a fost anul trecut, în vară, o săptămână. Cât vrei să o mai ții așa? Eşti tânără, frumoasă şi deșteaptă! Este un privilegiu pentru mine să te am în firmă, dar trebuie să te mai şi relaxezi. În plus, va fi o perioadă de probă de un an , apoi vom decide dacă vom continua.

-Tu glumeşti! Vrei să spui că ai semnat deja contractul? ...Fără să mă consulți? spuse ea pierdută.

-Dacă te întrebam ai fi zis, nu! Uite, stai şi gândește-te până mâine. Mergi acasă şi odihneste-te, apoi vei vedea că nu ți se va mai părea atât de groaznic. Îţi promit!

Daniel se ridică:

-Stai şi termină-ți cafeaua. Totul este achitat. Maşina te va duce unde vei dori, dar ar fi mai bine să mergi acasă. O sărută părintește pe ambii obraji, luându-şi rămas bun, apoi plecă.

"Să sperăm că va ieși ceva bun pentru ea din toată treaba asta..." îşi spuse el, plecând îngândurat.

Lara, mai rămase câteva minute încercând să se calmeze, dar cu cât se gândea mai mult cu atât se înverșuna mai tare. Nu-i venea să creadă cât tupeu avea Ron. Deci toată discuţia de dinainte de prânz, fusese un teatru ieftin. El deja semnase contractul.

-Ah! scăpă ea printre buze fără să vrea.

Îi venea să-şi smulgă părul din cap. Văzând că lumea se uită ciudat la ea, îşi luă geanta şi ieși din restaurant. Merse direct acasă. Nu se mai putea întoarce la birou în starea asta. Daniel avea dreptate.

Îşi aruncă geanta pe fotoliul din living şi începu să se învârtă, fără direcție prin cameră. La un moment dat, luă telefonul. Tasta numărul secretarei şi aşteptă să răspundă:

-Bună, Lara!

-Cristina, te rog află numărul de telefon al lui Ron Rusler.

-Ron Rusler? Aaaaa..da, desigur. Cred că îl am pe aici. Azi a lăsat, la plecare, cartea de vizită, spunând că sigur o să ai nevoie de ea.

Lara era ca un butoi sub presiune, gata de explozie...

-Cristina, dă-mi SMS cu numărul lui.

-Ok, imediat.

*

-Bună ziua, Lara! răspunse aproape imediat Ron. Era clar că numărul ei era deja salvat în telefonul lui.

-De ce faci asta? întrebă Lara cu un tremur în voce. Ce speri să obții?

-Adică? La ce te referi? întrebă el, făcând pe neştiutorul.

-Știi bine la ce mă refer! Ce-ți veni să mă pui într-o astfel de situaţie...Jobul meu este altul. Nu am experiență ca actriță sau fotomodel. Nu mă pricep să fac lucrul ăsta, spuse ea gesticulând nervoasă din mâini.

-Sigur? Mie mi s-a părut că eşti cea mai bună actriță pe care am cunoscut-o vreodată. Ai suficientă experiență, afirmă el în batjocură.

-Poftim? Ron, încetează, te rog! Nu eşti rațional! Te lași condus de sentimente. Ai spus că nu vrei să pui în pericol relația dintre firmele noastre. Pentru tine tot contractul ăsta este un joc, o mascaradă. Nu o să-ți meargă...Nu înţeleg ce vrei să obții cu toată treaba asta, spuse ea.

-Nu te mai agita degeaba, spuse el ronţăind un covrig. O să fie bine!

-Ron, fii serios, cum o să apar eu în faţa colegilor mei în posturile respective, nu te gândesti?

-Aaaah...asta era. Păi cred că n-o să-i deranjeze, dimpotrivă...

-Eşti un mare nemernic!!!

-Poftim? S-a întrerupt semnalul, nu te mai auud..., se întrerupse...

Lara se uită cu ochii mari la telefon. Era sigură că Ron închisese intenționat. Dacă ar fi fost în faţa ei, l-ar fi strâns de gât.