ÎMPOTRIVA DESTINULUI (Partea I, Seria FABRO)

CAPITOLUL 37

-Te-am prins! Unde plecați fără noi?

-Aaaa...vrem să mergem undeva...doar noi doi, îi spuse el făcându-i cu ochiul.

-O, nu, nu acum când șeful ne ia pe toți la Club Mario, spuse ea.

-Când? întrebă Erik, privind-o pe Lara cu regret.

-Acum! Hai! Toată lumea îmbarcarea în mașini. Hai Lara... Mișcă-ți fundul, spuse ea, împingând-o înspre ieşire.

Forţați de împrejurări, Lara şi Erik urcară în mașinile pregătite şi debarcară într-unul dintre cele mai cunoscute cluburi din zonă. Pătrunseră în clădirea care duduia de forfota şi muzica din interior. Dansul se petrecea jos, iar mesele erau așezate de jur împrejur pe două niveluri. Puteai urmări ringul de dans privind de sus, de la masa la care stăteai. Lara se aşeză prima, urmată de Erik. În faţa lor se aşeză Eveline, ținând locul de lângă ea ocupat. Ron era plecat să facă aranjamentele. Restul colegilor ocupară celelalte mese rezervate grupului lor. Acestea erau izolate între ele de spătarele înalte ale canapelelor. Muzica duduia în boxe, iar luminile sclipeau din direcția ringului de dans.

Într-un sfârșit sosi şi Ron la masă. Se aşeză binedispus lângă Eveline şi îi puse braţul pe după umeri, aducând-o mai aproape de el. Ea se gudură pe lângă el, scoțând-o pe Lara din sărite. Era prima dată când avea sentimente respingătoare faţă de prietena ei. Îşi țintui privirea pe ringul de dans, încercând să ignore tot spectacolul din faţa ei. Erik își puse braţul protector pe după umărul ei.

-Vrei să dansăm? Te simţi în stare?

Lara negă din cap. Băutura îşi făcuse efectul şi se simţea deja amețită. Ȋşi băgă faţa în gâtul lui închizând ochii. Intrase într-o stare de letargie exact asa cum îşi dorise. Arătau ca doi amorezați care nu-şi doreau să fie acolo. Eveline îl rugă pe Ron să danseze cu ea, dar el negă din cap şi îi şopti ceva la ureche. Ea râse şi se ridică de jos, îndreptându-se spre Erik.

-Hai la dans, spuse ea, apucându-l de mână. Ron nu are chef. Dacă nu dansez acum, explodez. Haaai Erik, şi îl trase forţat de mână.

Acesta se ridică, uitându-se cu părere de rău la partenera lui. Mai aruncă o privire amenințătoare spre Ron, apoi se îndepărtă spre treptele care duceau la nivelul inferior. Lara îşi spriini capul de spatarul canapelei şi închise ochii.

După câteva clipe simţi o prezentă lângă ea, dar o ignoră, sperând că nu este Ron. Nu ar mai fi suportat, dar el o privea deja de pe locul lui Erik. Ȋntinse mâna spre capul ei şi îi luă o suviță de păr cu care se jucă, încolăcind-o pe degetul arătător. Lara îşi îndreptă privirea spre mulțimea de oameni de jos care se mișca pe ritmurile muzicii. Presimţind ce avea să facă şi îşi îndepărtă capul cât mai înspre balustrada de metal care o despărțea de golul până jos. Își lipi fruntea de una dintre barele reci. O zăpăcea cu prezența lui. Îşi pierdea controlul şi nu mai putea suporta. Ron îşi petrecu degetele prin părul ei şi cu cealaltă o apucă de bărbie, întorcând-o cu fața înspre el. Lara intui ce urmărea şi îşi lăsă capul în jos, încercând să-şi ferească gura de a lui. Ȋşi ridică mâinile între ei, creând o barieră. Ron o apucă de braţe, silind-o să vină mai aproape de el.

-Nu mă atinge! spuse ea, împingându-l.

El o strânse mai tare, țintuind-o aproape de el.

-Nu m-ai chinuit destul? o întrebă el.

Lara se smuci furioasă şi eliberându-se, îi trase o palmă atât de tare încât îi zgudui capul. Ron se întoarse mai întărâtat decât înainte. Ȋşi băgă ambele mâini în părul ei, aducând-o la câțiva milimetri de el. Îi strivi buzele, încercând să o sărute. Lara îi muşcă buza, dându-i sângele. Ron mârâi ca un animal furios, dar nu renunță.