Dintr-odată un claxon puternic îi făcu să tresară, trecând în viteză pe lângă ei. Se desprinseră unul de celalalt, treziți parcă dintr-un vis frumos. Fiecare reveni pe locul său. Lara îşi tamponă faţa cu un şerveţel. Ron o studie, cu cotul sprijinit de mânerul scaunului.
-Îmi pare rău...Max nu are nici o scuză. El ar trebui să fie un exemplu pentru toti.
-D-le Rusler...vă rog să nu faceți asta. A fost numai vina mea!
Ron rămase interzis.
-Fă-mă să înţeleg. Este ceva ce nu ştiu?
-Păi, da...
Un crâmpei de gelozie își făcu loc în sufletul lui. Poate că ea îl încurajase.
- Dacă eram mai categorică de la început, Dl Max ar fi înteles şi s-ar fi oprit.
-Glumeşti, nu? El nu poate accepta niciodată un refuz. Trebuia să te avertizez, înainte să te las singură cu el. A fost greşeala mea.
Ea îl privi neîncrezătoare. Ron oftă lung.
-Şi zici că nu ai mâncat nimic ? zâmbi el către ea.
Întinse mâna şi i-o luă pe a ei.
-Ce zici dacă te duc undeva să mănânci?
Lara îi privi chipul frumos, luminat de acel zâmbet strengăresc. Ea să meargă să mănânce cu șeful ei...Era oare în regulă să-şi petreacă atât de mult timp împreună?
Văzând-o că ezită, o întrebă?
- Văd că ai ceva rețineri... Nu ti-e foame?
-Ba da, ba da, dar...Nu ştiu dacă ar trebui, spuse ea privindu-l vinovată.
Ron bănui ce avea să zică:
-Lara! Mergem să mâncăm! Unde scrie că nu poţi mânca cu șeful tau? zâmbi el. Deci?
Se uită la el cu ochii mari. "Chiar așa...unde scrie?" îşi spuse ea.
-Ok. Unde mergem?
-Ai încredere în mine? Ştiu eu un loc superb. O să-ți placă. Îţi promit.
Conduse înspre ieşirea din oraş, prin locuri pe care Lara nu le văzuse până atunci. Drumul era liber, datorită orei târzii. După vreo 20 minute, manevră maşina la dreapta pe o străduță slab luminată. Opri în dreptul unei vile imense ale cărei geamuri, la parter, lăsau să se vadă nişte măsuțe joase.
Deveni curioasă. De la intrare, o doamnă foarte drăguţă, între două vârste, îi întâmpină. După cum vorbea, era evident că îl cunoaște.
-Bună seara, d-le Rusler, îi salută ea prietenește. Bine aţi venit! Masa dvs este pregătită.
Îi conduse într-un separeu retras. Tot localul avea mese, nu mai înalte de 30 cm, înconjurate de multe perne multicolore. Peste tot erau așezate lumânări colorate care dădeau localului o notă de intimitate şi de romantism. Muzica orientală se auzea încet, atât cât să acopere murmurul cuplurilor care ocupau loc la câteva mese. Lara zâmbea încântată.
Ron o privi pentru a-i cere aprobarea de a rămâne şi văzându-i chipul mulțumit, o invită să ia un loc. Se așezară unul lângă celălalt, pe câte o pernă, sprijinindu-se de altele care erau fixate de perete.
-Este minunat aici! spuse încet Lara, examinând locul.
-Mă bucur că-ți place. Măcar atât să pot face, după o seară ratată.
Lara, se încruntă uşor, şoptindu-i:
-Domnule Rusler, sper că nu m-aţi adus aici pentru că vă simţiţi vinovat...sau dator cu ceva.
El îşi calculă bine cuvintele înainte de a le rosti încet:
-În primul rând, îmi face plăcere să fiu aici ... cu tine. În al doilea rând, luăm masă împreună în calitate de prieteni, deci te rog spune-mi Ron. Aici şi la birou sunt Ron.
Lara nu răspunse imediat, analizând foarte bine spusele lui, apoi zise:
-Bine domnule Rusler, dar nu se cuvine...ce-ar zice ceilalți colegi?
El oftă dezamăgit. O luă uşor de bărbie şi-i spuse:
-Ron, nu domnule Rusler. Şi la birou eu hotărăsc cum mi se spune. Nu dau doi bani pe ce zic ceilalți, da?
Ea deschise gura să mai zică ceva, dar se răzgândi imediat, rămânând pe gânduri.
El îi văzu nemulțumirea.
-Ce mai este acum?
Lara, spuse incet:
-Păi... ar fi necinstit faţă de ceilalți ... nu este etic să se facă distincție între angajați. S-ar înţelege că am parte de un tratament preferențial. De ce? Mai ales că ... toată lumea știe cum sunteţi...
Uuups! Îşi dădu ea seama că spusese mai mult decât era cazul şi îşi mută privirea de la el, dând din colţ în colţ.
El o privi încruntat:
-Cum sunt? Hmmm... Ia spune, domnișoară. Şi cum sunt eu văzut la birou?
-Ăăăăă... nu... nu contează...zâmbi ea vinovat. Of ce foame îmi este..., spuse ducându-şi mâna în dreptul stomacului.
-Lara!!! spuse Ron apăsat, luând-o de bărbie şi uitându-se în ochii ei.
Feţele lor erau acum mai apropiate.
-Ce spun cei de la birou despre mine. Vreau să ştiu!
Ea se fâstâci. Gura ei neastâmpărată... De ce nu putuse să și-o țină închisă?
-Eh... nimic care să conteze...
-Laraaaa....Îmi pierd răbdarea, spuse el trăgând-o mai aproape de faţa lui. Spune-mi!
"Doamne, ce ar fi sărutat-o acum...normal că avea parte de tratament preferențial. Doar nu voia să facă cu toți ce ar face cu ea acum..." gândi el.
Lara era atât de aproape de el încât privirea îi rămase ațintită pe buzele lui întredeschise. La rândul ei, şi-o muşcă pe cea de jos.
Închise ochii pentru o fracţiune de secundă, apoi realizând ce se petrece cu ea întoarse capul de la el, desprinzându-se din mâna lui.
Ron zâmbi.
- Domnule Rusler...
"Dacă îmi mai spune o dată domnule, o sărut..." îşi spuse el
-Ron, se corectă ea.
"Offf... a scăpat", lăsă el ochii în jos, uşor dezamăgit.
-Păi se spune că eşti un sef mai...sever, adăugă ea, oftând şi aşteptând cu teamă reacția lui.
Zâmbi în sinea lui. Era blândă cu el.
-Așa, şi mai cum? întrebă el luând o gură de apă din paharul de pe masă.
-Şi... offf....şi mai cum..., repetă ea după el,....şi mai rigid...
-Aha. Curaj, curaj ... Te ascult, o încurajă el, tot mai interesat de ceea ce auzea.
-Tâfnos, arogant....şi... şi cam atât, spuse ea repede sperând ca el să nu audă tot şi uitându-se în direcția opusă lui.
Ron răsuflă ușurat:
-Uffff, ce bine... s-a terminat lista de epitete. Doar atât? Hmmm, mai adaugă el dând din cap, cred că pot face faţă...
După o pauză stingheră mai mult pentru ea decât pentru el, Ron adăugă:
-Ok.
Lara îl privi cu ochii mari. Ce avea să mai urmeze acum?
-Ok. Mâine voi pune anunț la intrare: toată lumea folosește ce formulă de adresare dorește, cui doreste. Ar fi mai "etic" asa? spuse el cu o sclipire uşoară în ochi. Știa că nimeni nu-şi va permite să-i spună pe numele mic. Acum putem şi noi să mâncăm ceva?
Lara dădu din cap răsuflând ușurată. "Unu la zero pentru ea", îşi spuse.
CITEȘTI
ÎMPOTRIVA DESTINULUI (Partea I, Seria FABRO)
RomanceNăscută dintr-o mamă româncă și un tată turc, Lara devine, fără să vrea, femeia cea mai râvnită de doi frați. După mulți ani, unul dintre ei reușește să o câștige. Dar, oare, el este prințul mult dorit de ea, în copilărie? Atenție: această carte es...
