ÎMPOTRIVA DESTINULUI (Partea I, Seria FABRO)

CAPITOLUL 8

-Domnule Rusler ... mai bine astept aici, spuse ea ținându-şi mâinile de jur împrejurul ei încercând să se încălzească.

-O să faci pneumonie. Hai cu mine.

O conduse într-o cameră de oaspeti, intră în baia cu care era prevăzută şi ieși cu un halat de baie gros.

-Dezbracă-te, fă un duş fierbinte să te încălzești şi pune ăsta pe tine, spuse el ieșind şi lăsând-o singură.

Rămasă singură, privi baia imensă. Se îndreptă timid spre duș și învârti robinetul. Făcu un efort destul de mare să-şi dezlipească rochia de piele şi să o tragă peste cap. Îşi scoase şi lenjeria intimă, apoi intră sub apa fierbinte. Se încălzi imediat. Se săpuni peste tot, îşi spălă părul cu șamponul pe care-l găsi, apoi se clăti şi ieși. După ce se șterse cu un prosop, îmbrăcă halatul gros.

Acum se simțea cu mult mai bine. Luă hainele ude şi le împachetă. Ieși din cameră şi se îndreptă spre locul de unde se auzeau zgomotele. Era bucătăria.

Ron o privi din spatele insuliței cum intră în bucătărie cu părul lung şi umed, lăsat pe spate, peste halatul alb. Aproape  că i se tăie răsuflarea, văzând-o cât este de superbă. Stătea în uşă cu hainele în mână, neștiind ce să facă.

-Hai să le punem la spălat.

Se îndreptă spre o uşă care dădea înspre spălatorie. Lara îl urmă. Era o cameră spațioasă în care se găseau maşina de spălat şi uscătorul.

-Te las să le pui la spălat apoi le mutăm în uscător. Te aștept în bucătărie.

Rămase singură în faţa mașinii de spălat. Băgă hainele în cuvă. Închise uşa şi puse detergent în spațiul special destinat acestui lucru. Studie meniul mașinii de spălat. Erau numai semne ciudate pe care nu le înţelegea. Într-un singur loc văzu două butoane : P 1 şi P 2. "Hmmm. Programul 1 şi Programul 2. Asta trebuie să fie. Oricare dintre ele este bun." Apasa: P 1. Maşina scoase un zgomot care anunță începerea programului de spălare. Îşi frecă mâinile multumită.

Intră în bucătărie. Ron pregătea ceva.

Lara privi bucătăria de jur împrejur admirându-i designul. Pe unul dintre pereți erau multe fotografii. Se apropie curioasă. Erau imagini cu Ron şi familia lui: părinți, bunici şi prieteni de familie. O senzație ciudată de familiaritate o răscoli pe neașteptate. Îşi duse mâna la frunte, încercând să-şi dea seama care este motivul. Privind mai atent pozele și avu senzația că unele persoane îi sunt cunoscute.

-Lara!

Se întoarse brusc, trezită din reverie. Îl privi ciudat pe Ron.

-S-a întâmplat ceva?

-Nu ştiu ... e ceva ce nu pot explica ...

Ron o privi bănuitor. Era oare posibil să-şi amintească?

Lara se întoarse să privească din nou pozele. În unele, Ron era un puști. Una, în mod special, îi atrase atenția: era ciufulit, îmbrăcat în echipament de rugby, iar coechipierii îl ridicaseră pe braţe. Avea în mână o cupă. Un zâmbet îi apăru pe buze. Era prima dată când îl vedea într-o altă postură decât cea de la birou, în costumul obișnuit de trei piese.

-Amuzant, nu? spuse el din spate.

Ea îl privi zâmbind. Ron rămăsese îmbrăcat în pantalonii şi cămașa de la birou şi pe deasupra avea un sorț de jur împrejurul mijlocului. Ronțăia un morcov.

Îi studie repede ţinuta. Nu înceta să o surprindă. O bufni râsul când citi mesajul de pe sorț: "Habar n-am ce fac aici!"

-Ce mai e? întrebă Ron cu o mână priponită în șold.