ÎMPOTRIVA DESTINULUI (Partea I, Seria FABRO)

CAPITOLUL 38

Lacrimi fierbinți îi curgeau în neștire pe chip.

Telefonul îi vibră în poșetă. Apoi din nou şi din nou. Mesaje peste mesaje. Într-un final îl scoase şi citi:

"Unde eşti?",

"Lara, te rog, spune-mi unde eşti?"

"Îmi cer iertare! Ai dreptate în legătură cu biroul. Nu și cu celelalte."

Lara aruncă telefonul în geantă, ignorându-l. Oare câte femei mai adusese acolo? La fel ca în urmă cu trei ani.

După acel weekend frumos cu el la cabană când i se dăruise cu toată dragostea, zilele ce urmară fuseseră cele mai fericite din viaţa ei. O tratase ca pe o zeiță. Apoi, seara în care Max a rugat-o să ia dosarul din laborator şi trecând pe lângă biroul lui Ron auzise gemete profunde şi scârțâit de mobilă. Deschisese uşa, iar întreaga scena i se arătă ca într-un film erotic. Ron era cu spatele şi i-o tragea pe birou, fostei lui logodnice. Aceasta stătea cu picioarele desfăcute şi îl primea cu un zâmbet satisfăcut. Era cu faţa la ea şi o privise în ochi. Lara ieşise dezgustată, disperată şi deznădăjduită. Știa că Ron este plecat, dar era clar de ce o mințise.

În următoarea săptămână se întâmplă totul. Max o amenință în propria casă, iar ea se hotărî. Nu mai era nimic pentru ea aici.

Pe un site de joburi, își găsi un post în Cluj. Apartamentul fu vândut aproape imediat, fiind cotat într-o zonă bună din București. Își scrise demisia și o lăsă pe biroul lui Ron, dimineața, devreme, înainte de plecare. El urma să se întoarcă în acea după-amiază. Tot îi trimitea mesaje, la care îi răspundea scurt, atât cât să nu-i dea de gândit că ceva se întâmplă cu ea.

După două seri s-a aflat că rețeta unui alt parfum fusese vândută. Naiva de ea, cum se lăsase păcălita de către cei doi fraţi.

Ce avea să facă acum? Nu ştia, dar în mod cert nu va mai fugi. Ce o fi o fi! Avea să lupte cu toate armele, chiar să ajungă la un proces dacă era nevoie. Dacă trebuia să plătească pentru ceva ce nu făcuse, măcar să o facă după o luptă intensă prin tribunale.

Ajunse în camera ei. Îşi aruncă geanta pe un scaun, se dezbrăcă şi se bagă în cadă, lăsând apa fierbinte să curgă pe ea. Simţea nevoia să se curețe de toată mizeria pe care o acumulase. Ȋşi băgă capul între picioare şi izbucni într-un hohot puternic de plâns. Aproape că urla de disperare. Voia să dispară, să se evapore de pe faţa pământului.

Propriile zgomote şi apa curgând, estompară pe cel produs de lui Ron. Chipul îi era vizibil zdruncinat. Când o văzu atât de dărâmată căzu în genunchi lângă cadă şi o atinse uşor pe braț. Lara ridică capul speriată şi văzându-l strigă la el:

-Nu, nu, ieși de aici!!!!

Ron se sperie, văzându-i reacția şi primul impuls fu să intre lângă ea în cadă. Se dezbrăcă rapid de haine, aruncându-le pe jos şi intră lângă ea. Lara îl lovi cu pumnii în piept ca o sălbatică, strigându-i.

-Te urăsc!!! Te urăsc!!!

Ron o răsuci, cu toată forța, cu spatele la el pentru a se feri de loviturile ei, o apucă în brațe și o ţinu imobilizată până când puterea din braţele ei slăbi.

-Şşşşş.... îi şopti el lângă ureche. Lara, eu te iubesc. Nu-ţi voi face niciodată rău. Sunt nebun după tine, cum aş putea...ştiu că nu poţi crede acum, dar o să-ţi dovedesc că nu eu eram atunci în birou. Cât am fost iubiți, ai fost unica mea parteneră de pat. Şi mi-a plăcut la nebunie...

Lara abandonă lupta şi se lăsă moale în braţele lui, sprijinindu-şi capul de pieptul lui. În continuare plângea, neputându-şi stăpâni lacrimile.