Iar m-am pierdut printre umbre,
Prin propria gândire,
Iar am uitat de lume
De existența-mi proprie.
Iar în singurătate mă înec
De ștreangu ei mă leg
Și aleg să cadă ușor
În străfunduri aleg să mor.
Singură, dar închisă între pereți lumi,
Lumea vie ce moare
Dar e mereu vie,
Abuziv de indignată
Colorată în antiteză cu a ei suprafață.
Uni o văd roz,
Iar alți negru și gri,
M-ai există și alb,
Nuante ale purității din străhi.
Singurătatea este sora morți pure,
Sora nopți imature,
Pui furat din umbre
Bastard al ungherelor penumbre.
Gând rătăcitor
Ce duce spre depresia morților,
Activitate indiscretă
Introvertrire a tot prezentă.
25.01.2021
CITEȘTI
Tot ce zace
ŞiirCarte de poezii. Poezii create de mintea mea anormală și ciudată pe care nu am avut curaj să le exprim și arăt în fața lumi. Poezii vechi ce s-au prăfuit așteptând în caietele uitate prin pod, prin ciorne pătate de trecerea anilor, pe la sfârșit...
