Umbră-n mreja mări vii
Se sparge-n bătaia valului străpuns,
Cântecul inimi prin venele cu sânge crud
Și el parcă s-a dus de mult.
Melodie în surdină, o rutină,
Prinsă în iluzia vieți nesfârșite
Ignorânța morți prigonite.
Tărâm necunoscut,
Amplu în mister,
Tărâm nedescris,
Negru dar cu al lui colorit
Ce iau ochii înghețați,
Lipsiți de viață
Cu a lor lumină caldă.
Fire mistică, tărâm apus,
Regat de basm scufundat între tenebre ale unui pământ corupt,
Fericire în extaz, profundă în dezamăgirea lumini străfezii,
Carceră a vieții păgâne în deșert, drum pietruit spre tărâmul cel eter.
Elixir al veșniciei,
Și tărâm nemărginit,
Rupt în două de bariera gândului străfezit.
Firavă dar aspră la mâine,
Gingașă dar rea la ochi,
Dreaptă dar cu obrazul gros,
Șarlatană întru tot
Dar frumoasă pe interior.
Suntem hoți ce fură din magazia vieți,
Ce fug de moarte, crezând în sfinți,
În rugăciuni menite să ne țină captivi.
Stele în cer, Cosmosul e mare,
Un dans menit existenței vagi,
Furnici în tolbura cu miere,
Păgâni, ai universului secrete a afla,
A morți lege a dezlega.
Alchimiști în arta vieți,
Dar copii plăpânzi în fața morți.
Când porțile se deschid
Și parfumul de lalele
Cu mireasmă de crizanteme
Îmbie în livada toată,
Muști din mărul otrăvit,
Al basmului notoriu
Pe aripi plăpânde purtat.
12.03.2021
CITEȘTI
Tot ce zace
PoetryCarte de poezii. Poezii create de mintea mea anormală și ciudată pe care nu am avut curaj să le exprim și arăt în fața lumi. Poezii vechi ce s-au prăfuit așteptând în caietele uitate prin pod, prin ciorne pătate de trecerea anilor, pe la sfârșit...
