Amintiri frumoase
Lăsate în spate
De umbre asfixiate,
Temeri fără noimă
Ce s-au adeverit,
Doar tu și eu
Ce acum suntem străini.
Clipe de copilărie
Ce mi-au amintit de fericire,
Întâmplări hazlii
Ce mi-au adus stele pe cerurile gri.
Asta eram noi pentru mine
Doar soare și fericire,
Asta însemnam noi
Un ocean lipsit de ploi.
Totul părea viu
Și speranță între noi,
Dar ai ales sa minți
Să dai speranțe
Ascunzând-u-te pe urmă
În pădurile cu ploi,
Ai ales sa fi ancora ce mă trage in jos
Nu ce-a care mă ține să plutesc
Și ce-a care îmi arată soarele și cum să zâmbesc.
Ai fost ancora mea
Ce mă ținea sus sa privesc lumea
Ce se topea,
Ai fost tu
Însuși abisul ce mi-a promis
Că nu îmi va aduce sfârșitul.
Am fost corabia
Ce s-a scufundat,
Iar inima mi-a fost
Căpitan și în apă ma urmat,
Tu ai fost ancora ce ma părăsit
Și apoi ai privit cum m-am prăbușit.
Ai fost ancora mea,ai fost tu acela,
Și de asta nu te voi uita
Și nu te pot urî oricât aș încerca.
Vei fi mereu soare
Iar eu voi fi lună,
Dar ancora mea nu vei mai fi
Că atunci când mai părăsit
Te-ai spulberat
Iar pe mine mai înecat.
Am rămas orfană de ancoră
Singură pe marea vie,
Am rămas orfană
Păsărilor ce așteaptă,
Am rămas fără tine
Și parcă sunt prinsă în nemurire.
04.10.2020
CITEȘTI
Tot ce zace
PoetryCarte de poezii. Poezii create de mintea mea anormală și ciudată pe care nu am avut curaj să le exprim și arăt în fața lumi. Poezii vechi ce s-au prăfuit așteptând în caietele uitate prin pod, prin ciorne pătate de trecerea anilor, pe la sfârșit...
