Cărți,jurnale și caiete,
Aruncate fără durere,
File rupte și arse în van
Lumea e propriul său dușman.
Numere și cifre fără înțeles,
Spuse să fie,
Să existe,
Lumi dând-ui crez.
Aluzi în van de vânt zburate
Transformând-ule-n cuvinte
Fără născător dar ce prind
Și cresc sub aripi vorbind.
Tot ce e real
Are un strop de fantezie,
Tot ce e ireal
Are realitatea lui.
Urme amorțite
Trezite parcă din iad
Lasă cicatrici adânci,
Cicatrici animalice,
Ce dor, ce inima îți sfâșie pe loc,
Ce au scopul de a ucide pe interior.
Otravă vie ce corpul îl sufocă
Inima omoară
Suflete distrug
Mintea o poartă cu alai de nebuni,
Totul pare o poveste,
O poveste ce distruge,
Mintea,corpul îl inundă
Focul arde și apa îneacă
Iar inima și sufletul devin de piatră.
Vulcan activ
Ce arde pe interior,
Oceane vii
Ce și-au uitat singure povestea lor.
Asta este mintea mea
Minte de nebună,
Nebună fără cale,
Fără ocolire-n lume.
Prezentă dar absentă,
Aici dar departe,
Concentrată dar distrasă,
Visătoare dar agățată de realitate.
Asta e mintea mea
Minte de nebună.
26.11.2020
CITEȘTI
Tot ce zace
PoetryCarte de poezii. Poezii create de mintea mea anormală și ciudată pe care nu am avut curaj să le exprim și arăt în fața lumi. Poezii vechi ce s-au prăfuit așteptând în caietele uitate prin pod, prin ciorne pătate de trecerea anilor, pe la sfârșit...
