Mă ascund în umbră
căutând-u-mi calea,
ziduri imprejur
îmi alungă chemarea.
Am rămas pradă
vechilor dureri,
am rămas aceași
prinsă în gânduri
în vise și dorințe,
am rămas tot eu
copilul cel prostuț,
am rămas aceeași
prinsă în trecut.
Chemări depline
spre viitorul mult dorit
asfixiate în sine
ca un câine
lăsat să urle
după o bucată de pâine.
Asta e viața,
bune ,rele,
nu contează
nui ca și cum cuiva chiar îi pasă.
Singurătate
cu rime întortocheate,
adunate-n poezi
spuse cu dorință
ce ascund voință
și sentimente
mii si mii
predispuse furtuni vii.
Haos , ăsta e cuvântul
ce îmi descrie sufletul,
amurg plin de stele
și voința printre ele,
este treagedia,
spusă ca poezia
este tristețea,depresia înghițită
la interior înmulțită,
anxietate,
Parcă ar fi cuvunte
spuse la întâmplare,
puse pe hârtie
dând-u-le culoare.
CITEȘTI
Tot ce zace
PoetryCarte de poezii. Poezii create de mintea mea anormală și ciudată pe care nu am avut curaj să le exprim și arăt în fața lumi. Poezii vechi ce s-au prăfuit așteptând în caietele uitate prin pod, prin ciorne pătate de trecerea anilor, pe la sfârșit...
