Clipe de tihnă
În umbra vieți,
Clipe ce perturbă
În liniștea dimineți.
Mă o moară ignoranța ta
Mă spânzuri doar cu privirea.
Ce vrei de la mine
Mi-ai zis prea clar să plec,
Dar când mă vezi cu altul
Parcă mă încerci.
Mai alungat
Dar eu ca proastă am revenit
Pentru că te-am iubit.
Inca o fac
Dar răceala ta
Imi îngroapă inima.
Azi e cald și mâine rece
Azi e soare și mâine furtună
Azi e bine și mâine tună.
Și-mi cutremurai inima
Pe zi ce trece
Făcândumă sa cred că am înnebunit,
Fără jenă îmi spui
Că iubești pe cineva
Chiar de ești în îmbrățișarea mea.
Omoară dar nu mă ignora,
Spânzurată dar nu mă mai alungă,
Îneacă-mă dar nu mă privi așa.
Încerc să te uit
Dar nu mă leși,
Incerc sa trec peste
Dar când încerc tu mă oprești
Și te apropii de mine
Dându-mi speranțe false
Spunand-u-mi vorbe deșarte.
A-și vrea să te urăsc
Dar nu pot,
Inima nu mă lăsă
Fiecare incercare mă apasă.
Nu mai vreau sa te iubesc
Că știu că din iubire o să înnebunesc.
Îmi vreau viața înapoi
Fara sa mă gândesc la tine nonstop.
E vina mea.
Se spune că dragostea e oarbă
Dar a mea e de-a dreptul chioară.
Mor pe zi ce trece
Și ție nu-ți pasă,
Iubirea pentru tine
Prea tare mă apasă
Nu mă vrei lângă tine
Dar și când mă îndepărtezi
Vi și lumea mi-o dereglezi.
Hotărăște ce vrei.
Inima mea nu e la dispoziția ta
Și eu m-am saturat
Sa iubesc pe cineva
Ce nu mă vrea în inima sa.
Iubirea mea e chioară
Și eu la fel că ea
Că mă las prostita
De mreja sa.
30.09.2020
CITEȘTI
Tot ce zace
PoetryCarte de poezii. Poezii create de mintea mea anormală și ciudată pe care nu am avut curaj să le exprim și arăt în fața lumi. Poezii vechi ce s-au prăfuit așteptând în caietele uitate prin pod, prin ciorne pătate de trecerea anilor, pe la sfârșit...
