Omenirea

69 5 17
                                    

Zi de zi, noapte de noapte,
Totul e fără de moarte,
Nasol, notoriu cu dispreț
Timpul trece făr preț.

Penibil, totul e la fel,
Incredibil, fără de țel.

Stele ce strălucesc în haz
În batjocură de fapt,
Luna ce e mereu acolo
Dar dispare luând și dorul,
Soarele, steaua ce va muri
Și va lua cu ea tot ce va dori.

Noi oameni ce ne credem superiori
Dar suntem la mana lor,
Marionete în mâinile destinului
Și păpuși în mâinile Domnului.

Suntem creați
Și așa vom rămâne,
Suntem noi alți
Dar suntem la fel,
Strămoși ne sunt leiți într-un țel.

Nu ne mai batem în săbii
Ne-o-moram în cuvinte,
Nu ne mai sufocăm în sânge
Ne înecăm în jurăminte,
Nu ne mai omorâm cu foc
Dar ne urâm la fel,
Suntem monștri
Fără masca de fier.

Soldați creați să ucidă,
Să polueze și să distrugă,
Asta-i omenirea
Și oamenii ei,
Ăștia suntem noi
Ce ne credem zei,
Asta este lumea
Ce mise pare la fel.

Pentru o schimbare ai nevoie de țel,
Și pentru a crea ai nevoie de argument.

21.08.2020

Tot ce zaceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum