Prăpăstii în dispreț
Cad în gol și mă înec,
Sunt trasă mai în jos
Prinsă în pământ
Înghițită de propriul foc.
Agitație ce nu își are rostul
Dar e aici mere,
Gânduri ce zboară pe cărări neștiute
Lipsind-u-mă și de al meu eu.
Mă simt pragul pe care calci
Și îți ștergi papuci,
Mai călcat în picioare
Strivind-u-mă încet,
Îmi îneci cuvintele
Și vorbele mi le legi.
În jur haosul mă îneacă
Frica mă îngheață
Vorbele-s deșarte
Visele sunt moarte.
M-am săturat de vorbe fără rost
Ce mă omoară mai cu foc,
M-am săturat de vorbele ce tac
Dar îmi țipă în urechi
Spărgând-u-i timpanele și lăsând totul lat.
Spui ce vrei
Și tot când vrei
Pleci plouând cu vorbe-n aer,
Mă faci din vorbe dar fără rost
Că vorbe-n aier lași cât poți
Ce se bat capa in cap
Și se omoară ca între draci.
Vorbe deșarte
Ce se îneacă în deșert
Și se sufocă în mlaștinile ude
În care plouă cu jurăminte de mult apuse.
02.11.2020
CITEȘTI
Tot ce zace
PoetryCarte de poezii. Poezii create de mintea mea anormală și ciudată pe care nu am avut curaj să le exprim și arăt în fața lumi. Poezii vechi ce s-au prăfuit așteptând în caietele uitate prin pod, prin ciorne pătate de trecerea anilor, pe la sfârșit...
