Tot ce zace

Persoana din oglindă

Trează în miez de noapte
Prin casă iar mă plimb,
Explorând locurile
Pe care deja le știu,
Caut ceva nou
Dar nu găsesc nimic,
Mă pierd prin umbre
Lumina ne găsind.

Sunt prinsă în hipnoză
Și nu știu de ce
Persoana din oglindă
Parcă nu o regăsesc.

Parul până la umeri
Proaspăt tuns frumos,
Șuvițe roșiatice închis
Și-au făcut în păr loc,
Şatenul de odată
Închis la culoare
Din noapte parcă rupt,
Acum nu mai e cum a fost de mult.

Pielea cam închisă
Și acum îmi amintesc
Că era fină
Fără urmă, fără preț,
Acum ridurile
Și urmele oboseli
Și-au făcut prezența,
Agneia apărând încet
Acompaniind adolescența.

Ochi cei căprui
Sunt singuri ce par la fel,
Dar dacă mă uit mai atent
Nu mai sunt nici ei, în același fel,
M-ai maturi și gânditori
M-ai prezenți și răbdători
M-ai adânci și realiști
Sunt lipsiți de strălucirea
Ce le-au mângâiat copilăria,
Ridurile îi înconjoară
Și un movaliu pe lângă ei
Sunt mai bătrâni și obosiți
Dar mai alerți și activi.

Buzele micuțe
Curbate mai mereu
Erau odată parcă
O rază din curcubeu,
Acum parcă nu s-a schimbat nimic
Dar în același timp totul este diferit,
Zâmbete forțate
False și crispate
Își fac loc în existență
Printre critici și pasență
Ținând pe o singură frecvență.

Mă uit atentă
Și nu știu de ce,
Dar parcă nu regăsesc nimic,
Nu știu ce s-a schimbat
Ce e diferit,
Dar nu m-ai văd copilul, mic și fericit,
Zâmbitor și agitat,
Activ dar mereu constant,
Și cu toate astea nu știu ce s-a schimbat.

Atentă descifrez și parcă scanez
Persoana din oglindă
Ce parcă nu o mai regăsesc,
S-a schimbat ceva
În mine și nu știu când
Dar nu mă mai cunosc de mult
Și simt că am pierdut timpul pe străzi orbind,
Persoana din oglindă îmi e străină
Dar acea scânteie din ochi
O știu senină,
O cunosc și îmi dă speranță
Că nu am pierdut chiar tot,
Că m-ai cunosc ceva din mine,
Ce-a ce-am fost.

Persoana din oglindă,
Sunt eu,
Dar diferită,
Copila de odată, veselă și senină
Acum a crescut, s-a maturizat
Într-o tânără adolescentă s-a transformat,
Și într-un fel sunt mândră
De cea ce văd
Dar și posomorâtă
Că nu m-ai găsesc ce a fost.

Bretonul ce nu trecea de ochi
Și zâmbetul senin,
Gingășia din glas
Și privirea de copil,
Înfățișarea ce-a gingașă
Dar mereu încăpățânată
Ce de prosti se ținea mereu
Și era prima la a ridica un smeu.

Deși m-am schimbat chiar mult
Ceva a mai rămas,
Răbdătoare și pasivă
Limpede și tacită
Încăpățânată și pasionată
Nepăsătoare și achidă
De-a dreptul o copilă,
O copilă pe interior
Și matură la exterior,
Un contrast de culori.

Asta e persoana din oglindă
Ce nu o recunosc
Dar parcă o cunosc.

30.11.2020