Nu îmi vine să cred,
Că ești aici dinnou ,
La cât de des ai plecat,
Parcă ar fi trecut un veac
De ultima oară când ai stat.
Nu înțeleg ce cauți,
Nu înțeleg ce vrei,
De ce ești acum aici,
După atâta timp
Petrecut printre smei.
Ai venit pentru mine?
Ca să pleci dinnou?
Sa îmi spui că mă iubești,
Apoi sa pleci
Uitând din nou de noi?
De ce să te aștept?
De ce să te iert?
De ce să te accept dinnou?
Nu-mi spune că nu vei pleca
Că știm amândoi că nu e așa.
Îmi spui că mă iubești,
Ca apoi să pleci,
Îmi spui să te aștept
Că ori ce s-ar întâmpla
Doar pe mine mă iubești.
Iubirea ta e cusută cu minciuni,
M-am saturat să te cred,
M-am saturat să te aștept,
Nu-mi mai spune că așa
Îți arăt că te iubesc.
Te-am iubit și ști prea bine,
Te-am plăcut și-am ținut la tine,
Eram dispusă să te urmez și-n iad,
Dar ție
Nici o clipă nu ți-a păsat.
Ai fost liber să alegi,
Așa cum eu sunt liberă, dinnou să iubesc,
Tu ești în trecut,
Iar viitorul nu vrea,
Sa faci parte din inima mea.
Poate am greșit și eu
Că ți-am dat prea multe șanse,
Am crezut că te vei schimba,
Dar au fost doare alegeri moarte.
Te-am iubit și încă o fac,
E dureros, dar e adevărat,
Mi-ai luat inima și ai dus-o departe,
Nu ți-a păsat că eu mă simt ca pe pat de moarte.
Acum totul a trecut,
Iar eu nu mai sunt copilul prost
Care am fost de mult,
M-am maturizat și am crescut,
Nu mai trăiesc cu capul în trecut.
09.08.2020
CITEȘTI
Tot ce zace
PoetryCarte de poezii. Poezii create de mintea mea anormală și ciudată pe care nu am avut curaj să le exprim și arăt în fața lumi. Poezii vechi ce s-au prăfuit așteptând în caietele uitate prin pod, prin ciorne pătate de trecerea anilor, pe la sfârșit...
