I
Am amorțit,
Corpul mă doare,
Privesc în zadar
Spre cea ce nu e clar.
Visez cu ochii deschiși,
O poveste de amar,
Sperând că voi visa noaptea
Cu acelaș har.
Noaptea e rece,
Vântul bate cu dispreț,
Doar luna-i dă
Un pic de preț.
Luna, astru vag, mistuitor,
Rece, dur, fără de dor,
Dar zâmbetul ei cald,
Îi dă splendoare și calm.
Noaptea de poveste,
De lacrimi e semnată,
Lacrimile vieți,
Ce alungă frumusețea dimineți.
II
Grimase-n preț
Pline de dispreț,
Ce ascund poezi
Spuse de copii.
Timp petrecut în tihnă
Și în liniste, ne zis,
Timp al naibii de acut
Ce șoptește pe un ton mut.
Timpul ne prețuit
Ce de mulți este ocolit,
Timp pentru noi mereu,
Pentru liniștea și calmul cel obținem cu greu.
Timp de tihnă la lumina luni
Timp de-o clipă la marginea naturi,
Control, abis, întuneric și mister,
Zeița, regină și înger de fier.
Noaptea, zeița negrului abis
Ce se crede regina pământului ne zis,
Noaptea, sora morți în persoană
Ce se urcă pe culmi și apoi coboară.
Nopți și nopți
Ce trec ca gândul,
Alină, îngână,
Mistuie pământul.
Somnul păcatul în care cazi,
Ce nu te lasă să vezi
Frumusețea pe care
Niciodată n-ai s-o crezi.
Frumusețea nopții
Cu gropițe înstelate
Cu clipiri de lună-n noapte.
Noaptea ce vine cu povești
Și mistere ce nu le crezi,
Noaptea, atunci când timpul este mut
Dar vorbește cel mai mult.
Clipe aruncate în dispreț
Și momente fără preț.
Noaptea nu-i ca ziua ,
Timp de petrecut,
Ziua nu-i ca noaptea,
Timp al nostru,
Timp plăcut.
CITEȘTI
Tot ce zace
PoésieCarte de poezii. Poezii create de mintea mea anormală și ciudată pe care nu am avut curaj să le exprim și arăt în fața lumi. Poezii vechi ce s-au prăfuit așteptând în caietele uitate prin pod, prin ciorne pătate de trecerea anilor, pe la sfârșit...
