Tot ce zace

Nopțile de mart

Cu miros de primăvară
Și mireasma ierni de odinioară,
Cu flori ce se nasc și se înalță
Și natura ce renaște
Și pe zi ce trece mai mult înflorește.

Asteas nopțile de mart,
Comorile cu senzații rupte din rai,
Alnări în bătaie vântului ușor
Visând spre valurile marilor.

Cântători se trezesc,
Și harnica furnică
Cu alai de zburătoare gata de muncă,
Copaci înfrunzesc
Culoare dând păduri,
O pictură fără de preț,
O simfonie, un cadou al naturi.

Nopțile de mart,
Cu a lor ceva special,
În tăcere dar melodioase,
Îngânând spre perfecțiune
Dar trăind în imperfecțiunea lor,
O scăpare, un drum spre lumea morților.

Și luna se trezește,
Nopțile parcă de foc,
La răsăritul soarelui
Bolta e un infern,
O fereastră spre etern.

Nopțile de mart,
Mai nimic special,
Totul e la fel,
Liniste-n eter,
Îngânări apuse
Cu voci de mult străpunse
De sabia morților
În lupta nopților,
Un tărâm feeric
Al lumilor oniric,
Scânteind spre a apune
Tăcerea îi spune pe nume.

Nu e nimic din ce nu se știe
Totul e ca o poezie,
O monotonie cu monorimă,
Scrâșniri în albia râului,
La loc de provină
Cu mireasmă de anghină,
Bătăile luni ca Efet
Ce judecă greșeli în antiteză cu al lor țel.

Nopțile de mart,
Tăioase în al lor sarcasm,
Copilăroase prin a lor sclipire,
Un rol pus ca punte între lumi
O ușă spre ce va fi
O oglindă spre trecut.

Anxios și primejdios
Sfidător dar temător
Fără limită dar cu sfârșit
Oarecum unic dar nu inedit.

Nopțile de mart,
Diferite dar mereu la fel,
Cu a lor acustică neînsemnată
Surdă dar vocală,
Fantomă a inexistenței
Spirit al timpului apus,
Vuiește, limba copacilor o vorbește,
Pleacă capete și le ridică,
Așternut în tăcere
Vorbind pe limbi stinghere,
Încremenit în timp
E o noapte, un rol, un viciu,
Un drog, genista albia,
Ceva ne precis
Dar existent și mistic.
E o noapte de mart,
Nimic special
Dar cu totul ireal.

04.03.2021