Până și nori plâng
Și pământul se îneacă.
Până și frunzele cad
Dând șansă altora la viață.
Până și floriile cântă
Când vântul le descântă.
Până și soarele iubește
Pământul îl veghește.
Tot ce pare inuman
E mai uman ca omul,
Tot ce zice că e animal
Are suflet și e mai pur ca cea ce este vital.
Florile mici ce nu se pot mișca
Au voința de-a lupta cu furtunile
De-a se confrunta cu vânturile
Și să îndure viscolurile.
Animalele ce se ghidează de instinct
Au minte să se unească
Să crească și să se înmulțească,
Să prospere în lumea largă,
Să se facă cunoscute,
Și să lupte cu vânătorul ce le caută și dincolo de munte.
Copii mici ce sunt imaturi
Sunt m-ai deștepți decât cei adulți,
Au puterea de-a ierta
Și de-a trece cu ușurință peste supărare
Joaca pentru ei fiind o scăpare,
Prin joacă ei se leagă
Și trec și de război,
Unesc lumea și fac pace
Joaca e un tratat pe care ei îl fac
Fără să știe măcar.
Nu totul e cea ce pare
În lumea asta mare,
O lume mare și naivă,
O lume în care răzbunarea vorbește
Grijile urlă
Visele sunt mute
Iar dorințele prea multe.
10.11.2020
CITEȘTI
Tot ce zace
PoesíaCarte de poezii. Poezii create de mintea mea anormală și ciudată pe care nu am avut curaj să le exprim și arăt în fața lumi. Poezii vechi ce s-au prăfuit așteptând în caietele uitate prin pod, prin ciorne pătate de trecerea anilor, pe la sfârșit...
