Ne ascundem după deget
Și după propriile minciuni,
Ne jucăm de-a doi copii
Deși suntem aproape adulți.
Ai rămas tot un copil,
Ai rămas același, zis,
Te joci cu inimi
Și le frângi,
Te joci cu suflete
Și le bagi în pământ.
Ne jucăm de-a doi copii
Ce abia s-au cunoscut
Dar parcă se cunosc de mult.
Joc al fricilor, ascuns,
Joc al minciunilor, acut.
Joc parcă uitat de mult
Dar noi l-am renăscut.
Ne jucăm de-a doi copii
Ce fug de umbra lor,
Ne jucăm de-a doi copii
Ce nu mai știu nici ei ce vor.
Doi copii
Asta suntem noi,
Doi copii
Asta-m fost mereu,
Doi copii
Vom rămâne ,
Doi copii ,
Ca noi doi nu se vor găsi
Nici de-ar căuta în lumii de zor.
Dar am crescut,
Cel puțin eu,
M-am maturizat
Și în lume m-am infiltrat.
Dar am crescut,
Dar tu ai rămas la fel,
Un copil căruia îi place viața,
Un copil ce nu are frică
Nici de-ar da mâna cu moartea.
Doi copii
Amintiri frumoase,
Chiar de ne jucăm și acum
Eu m-am săturat de toate,
M-am săturat să te ascunzi
Dar să știu că ești aici,
M-am săturat să vi
Dar să fi plecat de mult.
M-am săturat de jocul anduranței
Și al minciunilor ce spui,
Copii spun doar adevărul
Iar tu nu mai ești copil de mult.
02.09.2020
CITEȘTI
Tot ce zace
PoetryCarte de poezii. Poezii create de mintea mea anormală și ciudată pe care nu am avut curaj să le exprim și arăt în fața lumi. Poezii vechi ce s-au prăfuit așteptând în caietele uitate prin pod, prin ciorne pătate de trecerea anilor, pe la sfârșit...
