Ceasul ticăie de zor!
Nu mai e nimeni în dormitor,
Nici flori, nici praf,
Nuci soare, nici lumină,
Nici viață, nici o umbră.
Sa golit lumea de sine,
Sa cufundat în ziua de mâine,
Trec clipele ca zilele
Și zilele-s minute.
Nici timpul numai e ce a fost
Nici eu, nici tu,
Nici omul ce citește,
Nici cel ce trece strada,
Nici copilul ce joacă coarda.
Când s-au dus toate,
Când s-au prăbușit,
Și castelul e ruină
Doar turnul ce-a mai rămas,
Nici flori, nici praf,
Nici soare, nici lumină,
Nici viață, nici o umbră,
Totul e cuprins în a noastră
Lume haină.
Trece ziua,
Trece noaptea,
Trec momentele cu tine,
Trec clipele noastre dulci,
Trec momentele cu mine.
Și ma gândesc. Cât timp mai e?
Câte minute?
Câte zile,
Câte ore pline de tine.
Și toate Trec,
Și mai rămâne,
O clipă și multe secunde
Dar toate pierdute.
11.01.2023
CITEȘTI
Tot ce zace
PoesíaCarte de poezii. Poezii create de mintea mea anormală și ciudată pe care nu am avut curaj să le exprim și arăt în fața lumi. Poezii vechi ce s-au prăfuit așteptând în caietele uitate prin pod, prin ciorne pătate de trecerea anilor, pe la sfârșit...
