Cerul crud,
Nori gri,
Poveste iar începe
Cu surâsuri de copii.
Gerul ce oferă
Speranța morți crude,
Tăind în carne
Și rupând oase,
Crude fapte
Crude speranțe.
Când vezi cerul că se deschide,
Și nori îți cad în cap,
Cu a lor greutate,
Speranța e ultima ce ți-a m-ai rămas.
Ploaia de minciuni
Bruma de trădări
Ceața de secrete
Și ninsoarea prieteniilor false.
Haos, bulversare,
Tăcerea vorbelor mute,
Se învârt în jurul speranței
Și al țipetelor surde.
Soarele rasare
Dar nu aduce cu el prea multe,
Cum un râu nu vine niciodată singur
Nici binele de această cale nu se rupe,
Dureri de cap
Și spasme necontrolate,
Maxilarul constrâns
În scrâșnetul dinților,
precum în valurile unei lupte.
Tot ce ți-a m-ai rămas e speranța.
Speranța zilei de mâine,
Speranța clipelor cu soare
și a ploilor ușoare,
Speranța viitorului dorit,
Speranța că vei avea dreptul mereu
l-a a zâmbii,
Speranța simplei existente,
Speranța vieți mereu conștiente,
Speranța că dreptatea chiar există,
Speranța că vom trăi mereu în lumină.
22.12.2020
CITEȘTI
Tot ce zace
PoetryCarte de poezii. Poezii create de mintea mea anormală și ciudată pe care nu am avut curaj să le exprim și arăt în fața lumi. Poezii vechi ce s-au prăfuit așteptând în caietele uitate prin pod, prin ciorne pătate de trecerea anilor, pe la sfârșit...
