Am obosit,
Simt că nu mai pot,
Parcă îmi vine
Sa cad pe jos.
Totul e un joc,
Mana îmi tremură ușor
Iar picioarele mă dor.
Soarele ce arde
Mai rău îmi face,
Tastând încet
Un text fara sens.
Vreau sa stau jos
Trecând de hop,
Iar pantaloni rupți
Sunt aceiași de mult.
În jurul meu e haos,
Un haos chiar plăcut
Pentru cei cel știu de mult.
Miroase a înec,
A sufocare,
Miroase a distrugete
Și are gust de sare.
Florile ce nu-s
De și e vară,
Lasă în urma lor
O adevărată ocară.
Comori ascunse printre noi,
Ce de-l cureți e gunoi,
Ancore ce din mare cad
Și cred că au naufragiat.
Ăsta e haosul de printre noi
Ce eu îl văd zi de zi,
Ăștia suntem noi
Neschimbați și faliți.
Faliți de lume
Și misterele ei,
Faliți de noi
Și iubirea zilei.
Ăștia suntem noi
Așa vor sa fim,
Ca niște jocuri
Jucate de copii.
Marionete în mâinile păpușarului,
Sculpturi în mâinile meșterului.
Creați ce au scop și destin,
Creați ce nu pot alege
Că totul e deja scris.
Ăștia suntem noi
Și nu facem nimic,
Sa schimbam
Ce a fost scris.
22.09.2020
CITEȘTI
Tot ce zace
PoetryCarte de poezii. Poezii create de mintea mea anormală și ciudată pe care nu am avut curaj să le exprim și arăt în fața lumi. Poezii vechi ce s-au prăfuit așteptând în caietele uitate prin pod, prin ciorne pătate de trecerea anilor, pe la sfârșit...
