.I.
Alunec ușor,
Pe-un val de nori,
Și simt că plutesc
Ca în povești.
Mintea-mi zboară
În mii de părți,
Simt că adorm
Cu mintea în zări.
Lumina-i aprinsă,
Ochii mi se sting,
Corpul mi se lasă
Ca unui copil.
Mi-e somn privind cerul
Dar nu adorm,
Mi-e somn privind în zare
Dar rămân pe toc,
Mi-e somn gândindu-mă
Cum ar fii
De sar opri totul în loc.
Mi-e somn stând în pat
Cu ochii închiși,
Dar nu pot adormi
Din nu știu ce blestem ne zis.
Mi-e somn cum îi e
Unui copil
După o zi de joacă.
Mi-e somn cum îi e
Unui câine
Ce a alergat după propria coadă.
Mi-e somn ca unui
Motan tolănit în stradă.
Mi-e somn ca soarelui ce apune,
Mi-e somn ca luni ce a rămas fără nume,
Mi-e somn ca stelelor ce tac,
Mi-e somn dar nu pot să adorm.
.II.
E trecut de două
Și ochii nu se-nchid,
Somnul parcă fuge
De cel mai mare chin.
Vreau să dorm
Ca un copil mic,
Vreau să dorm
Să am un somn pe deplin.
Urăsc nopțile în care
Nici somnul dar nici vaib-ul nu mă ia,
Urăsc nopțile în care
Mă simt mai rătăcită ca o stea.
Mi-e somn, și asta o știu,
Nu-i ca și cum dacă deschid ochi
O să-i deschid prea târziu.
Mi-e somn,
Și vreau să adorm,
Mi-e somn,
Și cu păcat
De consecinte n-am aflat.
Mi-e somn,
Ochi mă ard,
Mi-e somn,
Corpul îmi țipă
Că vrea să îl las.
Mi-e somn,
Și asta e tot ce știu,
Că vreau să dorm până târziu,
Chiar de mâine am teză
Și trebuie să-mi dau comandă de sicriu.
CITEȘTI
Tot ce zace
PoetryCarte de poezii. Poezii create de mintea mea anormală și ciudată pe care nu am avut curaj să le exprim și arăt în fața lumi. Poezii vechi ce s-au prăfuit așteptând în caietele uitate prin pod, prin ciorne pătate de trecerea anilor, pe la sfârșit...
