Love Me, Mommy ✔︎

Prolog ✔︎

𝐈𝐧 𝐮𝐫𝐦𝐚 𝐜𝐮 𝐨𝐩𝐭 𝐚𝐧𝐢...

Jungkook privea trist către părinți lui care se certau pentru a nu știu câtă oară săptămână asta.

Mereu, in fiecare seară când tatăl acestuia se întorcea de la muncă, se certau mereu, din motive necunoscute lui.

            —  Nu mai suport sa stau cu tine! Ești un curvar, mereu când te întorci de la ,, muncă" ai parfum feminin pe haine, chiar și hickey uri!

Strigă femeia nervoasă către cel din fața ei care privirea nervos de asemenea către ea.

O apucă de maxilar izbind o de perete, Jungkook tresărind la această imagine începând să plângă silențios încă privind spre părinți lui.

            — Nu țipi tu la mine târfă ce ești! Crezi că nu știu că te întâlnești cu altu? Spune, ăla e mai bun? Nu-ți mai ajunge p***?

            — Din cauza ta și a părinților noștri am fost despărțita de cel ce mă iubea și îl iubeam! Tu îmi aduci doar lacrimi, niciodată nu te-am iubit animalule. Nu-ți mai suport bătălie și violurile.

Privi lăcrimând către părinți lui, punându și mâinile la gură când tatăl său ridică mâna la mama lui lovind o puternic.

M-Mami..

Îi era prea frică să spună ceva sau să intervină însă următoarea imagine pe care o văzuse, era total traumatizantă.

Tatăl său, luă cuțitul după blatul bucătăriei tăind femeia la gat..

           — Mama!

Strigă printre suspinele de plâns privind spre femeia de la podea ce zăcea într-o baltă de sânge.

Bărbatul își întoarse privirea către micuț care plângea mai apoi către cuțitul din mana ce ii tremura scăpându l pe jos.

           — C-Ce..ce am făcut?

Se întrebă bâlbâit bărbatul privind spre soția fără suflare. Îsi întoarse mai apoi privirea către Jungkook începând să se apropie ușor de el.

           — Jungkook..

           — N-Nu te apropia de mine monstrule! De ce ai adormit o pe mami? De ce are sânge pe gât? Ai omorât o pe mami!

Nu se putea opri din plâns încercând să se îndepărteze tot mai mult de bărbatul ce înainta spre el.

Era așa de speriat, mai mult, traumatizat. Era și normal..nu era ușor ca un copil de 8 ani sa fie martor la uciderea mamei lui.

                 — Jungkook..te rog, calmează te fiule.

                 — Nu mă mai numi așa! Nu mai sunt fiul tău! Sper că poliția o sa te găsească și să te bage la închisoare pentru că ai omorât o pe mami!

Era din ce in ce mai agitat, inima lui micuța bătând tot mai rapid, mânuțele lui începând să transpire tot mai mult.

                   — Jungkook...

Îi șopti ușor bărbatul numele când văzu că băiatul își închise ușor ochii căzând la podea.

                    — O v-vreau pe m-mami..

Șopti băiețelul urmând să cadă într-un somn adânc, urmând ca încăperea sa devină tot mai gălăgioasă probabil din cauza vecinilor ce băteau în ușă când auziseră țipetele.

                          ***

Mirosul înțepător al dezinfectantului începu să-l facă ușor pe micuț să-și deschidă ochii tușind ușor atrăgând atenția bunicii lui.

               — Puiul meu, te-ai trezit?

Băiețelul privi speriat in jurul lui, începând mai apoi sa plângă femeia începând să se panicheze ușor.

                 — Jungkook, dragule, ce s-a întâmplat? De ce plângi, ai mai fost la spital până acum. Doctor!

Strigă bătrână cât de puternic putu imediat facându și apariția un medic.

                    — Ce s-a întâmplat?

                    — A început să plângă dintr-o dată, nevrând să vorbească. Nu știu ce are.

Doctotul se apropie de băiat așezându se lângă el pentru ai  analiza ușor comportamentul.

                — Micuțule..de ce plângi?

                — Vleau la mami. Tati e lau. A omolto.

                — Mereu vorbește așa?

Intreba bărbatul privind spre bătrână care era șocată de felul cum vorbea băiatul de 8 ani.

Era surprinsă, Jungkook deja la 4 ani vorbea clar, și la 8 nu putea?

                  — Jungkook, p-puiul meu, ce ai pățit?

                  — Buni, Vleau la mami. Te log.

                  — D-Domnule doctor, ce se întâmplă cu Jungkook? El nu vorbea așa! Este prea.. copilăresc.

                    — Dați mi voie să-i fac câteva investigați mai amănunțite.

Femeia se uita la doctor mai apoi spre Jungkook care se juca piciorul stâng dând afirmativ din cap.

                    — Desigur.. faceți ce este necesar.

Doctotul zâmbi ușor mai apoi privind spre micuț care nu era atent la conversația lor.

O săptămână mai târziu..

Jungkook era atent analizat de către diferiți doctori și psihologi care încercau să-i înțeleagă comportamentul schimbător.

Observând ceva.

Băiatul se comporta mai copilăresc când era stresat sau îi era frică. Cel probabil avea legătură și din cauza traumei suferite.

                  — Cred că am descoperit ce are micuțul.

Zise unul dintre ei, uitându-se printe fise.
  
                 — Ce are?

                 — Exista un sindrom numit Little.

                 — Crezi că asta are?

                 — Altă explicație mai bună nu am...

Bărbați se uitară amândoi spre băiatul ce acum se juca cu o mașină.

Se pare că pentru a trece mai ușor prin șocul care trecuse.. Jungkook devenise un little pentru a se ,, proteja" de toate pericolele.