Love Me, Mommy ✔︎

Capitolul 25

    

                    — N-Nu se poate să aibă amnezie..N-Nu, nu! Adică..eu nu mai sunt în amintirile ei? Am fost șters de acolo?

Întrebă băiatul cu lacrimi în ochii lăsând asistentele să o ducă pe fata în salonul sau, el rămânând cu Beomgyu ce râdea pe sub mustăți.

Se apropie mai mult de little, bătându l ,, prietenește" pe spate.

                   — Offf ce păcat.. nu-și amintește de tine. Îmi pare așa de rău, little ul meu necăjit.

                   — Du-te naiba.

Îl îndepărta pe băiat de el, mai apoi alergă după fata fiind în urma ei, prizând o din nou de mână.

                   — Chiar dacă nu îți amintești de mine..tot nu voi pleca de lângă tine. Eu îți voi fi mereu alături, așa cum am promis. Baby boy, își ține promisiunile, Mommy. Și crede mă, el ți-a promis multe.

Șopti Jungkook având lacrimi în ochii, ținând strâns mana fetei intră lui.

Beomgyu își dăduse ochii, peste cap urmându i și el pe cei din fața lui în liniște.

Imediat ce fata fuse dusă în salonul ei, Jungkook de așeză în dreapta sa, ținând o în continuare de mână, fără să-i de-a drumul.

                 — Nu ți-o fura nimeni dacă de asta îți e frică, ,,baby boy".

                 — Nu ai dreptul la opinie și tu de bagi cu mine in seamă, pedofilule?

Își dăduse ochii peste cap, luând un scaun și așezându se și el în partea opusă lui Jungkook, fiind acum față în față.

                 — Încă crezi că ai șanse cu Hyea? Visezi frumos, Jungkook. Ți-am spus, ea nu s-ar uita niciodată la niște copii.

                 — Și ea nu s-ar mai uita niciodată la un curvar care a înșelat o. Chiar dacă nu s-ar uita, o sa ma pun în fața ei și tot o va face.

                  — Ooo, Baby boy, își are cuvintele la el astăzi. Vezi că te pedepsește Mommy dacă m-ai vorbești urât.

Jungkook zâmbi în colțuri guri, trăgând fata cu patul mai aproape de el.

                  — Nu-i nimic, și eu o voi face să-mi geamă numele.

Beomgyu rămase blocat la spusele lui, Jungkook mărindu și  ochii neștiind nici el de ce a fost în stare să spună.

Până și el era șocat de cele spuse, neștiind de unde au venit acele cuvinte.

                  — Dacă ști cum să o faci.

                  — Mă va învăța ea dacă nu știu, și se rezolvă imediat, Beomgyu. Stai liniștit.

                  — Ce fel de bărbat ești, pardon băiat dacă nu ști cum să faci o femeie sa se simtă bine? O lași pe ea să te domine? Așa de fraier ești?

                   — Ce fel de bărbat ești tu, Pardon, Băiat de îți înșeli iubita? Într-o relație nu este vorba doar de făcut dragoste. Se poate iubi și fără asta. Stai liniștit, am bărbăție, nu sunt ipotent.

                  — Mhm. Ai. Degeaba.

Jungkook nu îl mai baga pe băiat în seamă, privind mai apoi spre fata adormita de lângă el.

Tresări puțin când își simți mana strânsă de a ei, zâmbind ușor știind că fata avea să se trezească.

                    — Ți-aș sugera să pleci. Hyea, nu își mai amintește de-

                     — Jungkook?

Se auzi vocea stinsă a fetei, care își deschise ușor ochii privind spre Jungkook care era șocat. Nu avea amnezie?

                      — M-Mommy? Îți amintești de m-mine? Doctorul a spus că ai.. amnezie. Ca m-ai uitat..

Hyea zâmbi, ridicându se ușor în fund cu ajutorul băiatului, luându i chipul în palme și sărutându l pe nas, Jungkook privind surpins către ea.

Beomgyu privirea și el încruntat spre Fata, știind că numai lui îi făcea așa.

                    — Mommy..? Ești bine?

                    — Nu am voie să-mi sărut iubitul pe năsucul lui drăguț?

Jungkook se îneca cu aerul când auzi spusele fetei, Beomgyu fiind în șoc.

                  — Ce? Iubitul tău? Copilul ăla? Eu sunt iubitul tău!

Strigă băiatul ducându se în fața fetei, dând ul pe Jungkook de lângă ea.

                   — Tu cine ești mă rog? Iubitule, cine e ciudatul ăsta?

                    — Ciudat? Sunt-

                    — Nu îți face griji iubito. Este un cerșetor.

Spuse Jungkook zâmbind, putând mana pe umărul băiatului, îndepărtându l de fata.

Privirea nervos spre Jungkook care îi zâmbea inocent.

                     — Așa joci, eh? Bine, la un moment dat, îi va veni memoria înapoi, să vedem ce o sa faci atunci.

Little ul doar îi făcu cu mâna băiatului, care se înfurie și mai tare, plecând lăsându-i pe doi singuri.

Se așeză lângă fata, luând o de mână sărutând o

                    — Mă bucur așa de mult ca ești bine, Mommy. Îmi era frică că mă uitasei.

                     — Cum să uit eu, cel mai dulce iubit din lume?

Jungkook roși ușor, ascunzându și privirea de a fetei.

Știa că se purta așa din cauza accidentului, și probabil în loc să îl știe pe Beomgyu ca iubitul ei, îl știe pe el.

Deși.. nu îl deranja absolut deloc.

                  
Pot profita puțin..nu?