Love Me, Mommy ✔︎

Capitolul 34

Yoongi își mai privise pentru ultima oară iubitul ce era acum adormit din cauza anesteziei, luându i mână intra sa, străgând o strâns.

Măcar, să moară ținându l pe el de mână.

Imediat, o anestezistul venise către Yoongi, facându i și lui anestezia, urmând să adoarmă la scurt timp ultimul lucru ce îl văzuse fiind Hoseok, reușind să șoptească pentru ultima oară un ,,te iubesc"

Pe hol, Hyea era alături de Jungkook. L-ar fi lăsat acasă, dar nu îl putea lăsa nesupravegheat. Putea intra in little space când era ea plecată și asta nu se putea.

Băiatului nu prea îi plăcea mai Deloc ideea că Hoseok va fi acel little cu care va sta Mommy a lui o perioadă dar trebuia să suporte de dragul fetei.

     — Cât timp o să stea mai exact?

Întrebase Jungkook, apropiindu se de fata si luând o pe fata în brațe pe la spate.

     — Până când va veni sora lui să îl ia. Cred..că până la sfârșitul vacanței de iarnă va sta la noi.

Jungkook oftă puternic. Vacanța de iarnă se sfârșește în abia o săptămână. Trebuia să îl suporte pe băiat o groază de timp.

    — Este mult.. măcar să nu te atingă, bine? Dacă o va face, o să-

    — Yah, Kookie! Nu mai fi așa de egoist!

Se întoarse cu fața la băiat privindu l încruntată, mai apoi se îndepărta din îmbrățișare, ducându se și așezându se pe un scaun.

     — Gândește te prin ce trece micuțul de el. Crezi ca lui îi este ușor ca o sa își piardă persoana iubita pentru a trăi el..? Jungkook, fi și tu măcar acum înțelegător și matur.

Se uită trist către fata, simțindu se puțin vinovat. Nu îl duruse Vorbele fetei. Ci tonul rece pe care îi vorbise.

Acum își regreta gelozia ce nu își avea locul..

Ușor se apropie de șatena având privirea în jos, mai apoi se așezase în poala ei, Hyea având privirea în altă parte vrând să vadă ce vroia să facă băiatul.

Jungkook își puse picioarele pe de o parte și alta în jurul Hyeei, având capul în scorbura gâtului ei, arătând în acest moment, ca un copilaș, ce avea nevoie de atenție din partea mamei sale.

    — Mommy..te rog iartă mă..nu am vrut să par egoist. Știu că sunt imatur dar doar eu vreau sa rămân Băiețelul tău, mereu..

Fata nu mai rezistase și îl strânse puternic în brațe pe băiat la pieptul ei, sărutându l lung pe creștetul capului. Adora când Jungkook se comporta exact ca un copil.

      — Prostuțule..tu mereu vei rămâne băiețelul meu. Dar trebuie să fi și puțin înțelegător cu Hoseok. Deci să nu te prind ca faci pe gelosul sau ca îl respingi. Astfel mă voi supăra extrem de mult pe tine.

Se agățase de gâtul Hyeei mai apoi își închise ochii, plasându i un mic sărut pe gât.

       — Bine Mommy. Nu vreau sa te supăr. Voi fi cuminte, promit..

Trecuseră câteva ore de când cei doi erau în sala de operații, Hyea încă așteptând în fața sălii având un Jungkook adormit în brațele ei.

Era 4 dimineața, ar fi dormit si ea dar nu putea căci trebuia să stea să îi aștepte pe cei doi. Bine, Hoseok mai mult căci Yoongi nu mai ieșea viu din aceea sală..

Tresări imediat când ușile se deschiseră, pe ele ieșind un doctor. Îl dăduse pe Jungkook jos din brațele ei având grijă să nu îl trezească, așezându l pe scaun, ea ducându se către doctor.

      — Domnule doctor.. Cum a decurs operația..?

Bărbatul își dăduse masca jos ce ascundea un mic zâmbet.

       — Operația a fost un succes. Nu am avut probleme în timpul transplantului, totul a fost perfect.

       — Mă bucur așa de mult.. Yoongi ar fi fericit să audă ca iubitul sau poate trăi fără probeleme de acum..

Șoptește Hyea tristă, Văzând cum o targă ieșea probabil sub acel cearceaf fiind trupul lui Yoongi.

Oprise targa in loc, mai apoi luase mana rece ce atârna pe lângă, străgând o puțin.

        — Yoongi, mi aș fi dorit să te întâlnesc mai de mult. Tu nu vroiai să faci rău. Doar îți Vroiai iubitul bine. Ești un exemplu pentru mine. Un exemplu că iubirea adevărată chiar există, indiferent de ce gen este. Ți ai dat viața pentru persoana iubita la propriu. Îți promit, că chiar eu mă voi asigura ca Hoseok va fi bine și fericit, Yoongi. Așa că te poți odihni liniștit.

Îi eliberase mana rece, pe obraji fetei scurgându se lacrimi când văzuse ca trupul lui Yoongi fuse luat. Se întoarse mai apoi către doctor zicând.

         — Va rog, puteți să îi păstrați trupul la morgă? Sunt sigură că iubitul lui, ar vrea să își ia la revedere de la el.

Doctorul aprobase printr-o mișcare scurtă a capului, plecând mai apoi Hyea Văzând cum și Hoseok ieșise urmând să fie dus în salonul său.

Șatena se duse și ea către băiatul ei mângâindu l capul adormit, șoptind.

          — Băiețelul meu prostuț..să știi că si eu aș fi făcut ca Yoongi dacă era vorba de viața ta. Sper să nu fie dezamăgit de noi de acolo de sus. O sa ma asigur că Hoseok va fi bine..

Îl luase pe băiat în brațe, chiar dacă era extrem de greu, mergând în urma asistentelor ce îl duceau pe Hoseok in salon.

Bro..de ce îmi place să mă fac să plâng singură? ಥ‿ಥಥ‿ಥ

Mă asigur că în următorul capitol voi avea șervețelele pregătite.