Love Me, Mommy ✔︎

Capitolul 36

      — Vreți să-

      — Da.

Fără nici o ezitare, Hoseok acceptase ca cel de la morgă să îi arate chipul băiatului. Imediat, bărbatul, îi dăduse cearceaful jos pana la piept.

Își închise strâns ochii, în timp ce pe obraji săi se scurgeau lacrimi amare când văzuse chipul palid, fără viață al băiatului.

      — N-Ne puteti lăsa singuri va rog? Vreau să-mi iau la revedere de la el.. să-i mulțumesc pentru tot.

Asistentul imediat aprobase ieșind din camera, lăsându i pe cei doi singuri.

Hoseok se apropie de Yoongi mai mult începând să îi mângâie chipul ce era rece ca un țurțure de gheața.

Îl mângâie ușor obrazul mai apoi coborâse spre buzele sale vineții, lacrimile din ochii să-i, curgând pe chipul lui Yoongi.

       — M-M-ai știi ziua când mi-ai spus că ai fi în stare și să renunți la viața ta pentru mine? Păi.. ei bine, nu te-am crezut în stare de așa ceva, și acum regret. Probabil dacă aș fi știut că se va întâmpla asta, mi-aș fi petrecut cât mai mult timp cu tine.

Căzuse ușor un genunchi lângă el, luându i mână rece a lui Yoongi și punând o pe obrazul său, sărutând o ușor.

        — Y-Yoongi, știu că acum mă Crezi un laș pentru că plâng, deși am inima de piatră a lui Min Suga, dar știu că și tu ai fost puternic până când cineva a reușit să se strecoare aici, acela fiind eu... Sunt aici să îți mulțumesc Yoongi..

Alte lacrimi se scurseră pe obraji Hoseok, privind cu ochii înlăcrimați către chipul ,, adormit" al băiatului.

        — Mulțumesc pentru ziua când mi-ai vorbit prima oară. Ai o voce de înger. Îți mulțumesc pentru ziua când m-ai privit pentru prima dată în ochii. Ai niște ochii ca un abis în care m-aș pierde mereu.. Îți mulțumesc pentru prima îmbrățișare a noastră..mă simțeam iubit. Simțeam că niciodată nu aș mai fi ieșit din ele. Îți mulțumesc pentru că mi-ai tolerat toanele de little. Ești drăguț când te enervezi apropo. Îți mulțumesc pentru că..m ai învățat ce este dragostea. Îți mulțumesc pentru tot Yoongi, pentru că dacă aș sta sa enumăr chiar tot, ne-ar apucă ani.

Se ridicase în picioare, încă având mana sa la obrazul său, sărutând o încă o dată lung.
După, coborâse cu mâna spre dreptul inimii unde bătea

       — M-aș fi sinucis, dar aș fi un Prost dacă aș face asta. Pentru că tu ți-ai dat viața ca eu să trăiesc. Așa că, o sa trăiesc eu pentru amândoi. O sa am grijă să îmi îndeplinesc Promisiunile. Nu le-am uitat, să știi. O sa fiu un băiat cuminte..chiar dacă plănuiam să îi îndepărtez pe Jungkook și Hyea, m-am răzgândit. M-am gândit că tu ai fi dezamăgit de mine, când ai avut încredere în ea să ma lași in grija ei până vine sora mea. Te iubesc Yoongi..te iubesc si te voi iubi mereu. Sa ma Aștepți acolo, da? O sa vin și eu în câțiva ani..nu mai e mult.

Îi puse înapoi cearceaful pe chip, zâmbind ușor. Știa că Yoongi, ar fi fericit dacă l-ar vedea puternic, așa cum își dorea.

Hyea era cu Jungkook pe hol așteptându l pe Hoseok să vina de la morgă, așteptându l pe un scaun, deoarece brunetul era în poala fetei Nevrând să se despartă de ea nici o secundă.

Hoseok ieșise de la morga, ștergându și lacrimile cu ajutorul mâneci bluzei de la spital, înaintând ușor spre cei doi. Hyea îl dăduse ușor pe Jungkook jos din brațele ei, mai apoi se ridică în picioare privind tristă către băiat.

     — Nu plânge, Hobi..sunt sigură că lui Yoongi nu i-ar plăcea să te vada așa.

     — P-Pot să primesc o îmbrățișare? Aș avea nevoie acum..

      — Desigur micuțule.

Hyea îl luase în brațe pe Hoseok care imediat începuse să plângă, străgând o strâns în brațe pe fata. Chiar dacă nu se compara cu îmbrățișarea Hyung ului său, tot avea nevoie de una.

Jungkook privise trist spre Hoseok văzând că plânge, așa că se apropie și el pe la spate luându l in brațe, făcând o pe Hyea să zâmbească Văzând asta.

Într-un fel îi înțelegea durerea. El ar înebuni fără Hyea. Și la propriu si la figurat. Chiar dacă Yoongi îi făcuse rău, îl iertase pentru că o făcuse pentru iubitul lui..

      — Băieți mei frumoși..

Îi sărută pe amândoi pe frunte, străgându i în brațe, încercând să îi liniștească suspinele de plâns ale lui Hoseok, deși.. știa că era mai bine să se descarce.

      — Eu și Jungkook îți suntem alături, Hobi..așa că niciodată să nu spui că ești singur.

Băiatul doar dăduse afirmativ din cap, neputând să vorbească din cauza suspinelor. Deja..îi era așa de dor de Yoongi al său...

Peste câteva zile..

Prost moment se găsise ca Hyea să plece de acasă, iar cei doi băieți să fie ambii în little space..

  
Hai ca nu a fost așa lacrimogen capitolul. Acceptabil.
La mulți ani de ziua copilului ❤️❤️