Love Me, Mommy ✔︎

Capitolul 42

Jungkook

Era șocată, doar se uita în ochii mei în timp ce eu îi mângâiam  ușor obraji cu degetele mari.

Lacrimile sale se oprisera din a mă cădea. Mă simțeam atât de ușurat când îi spusesem în sfârșit ce simt pentru ea..chiar dacă probabil sentimentul nu era la fel.

      — Asta e una din fricile mele Mommy..am atâtea, dar sunt puternic datorită ție. Și nu o sa le mai am.

      — C-Care sunt acelea?

Ma întrebase bâlbâială. Eu în schimb îți zâmbesc cald.

       — Îmi este frică să mă respingi. Îmi e frică să te pierd.. Îmi este frică că o să mă vindec..

Tresar puțin când mâinile sale ușor reci se așezaseră pe chipul meu fără sa își retragă privirea din ochii mei. Cea..ce îmi făcea inima sa bată de 3 ori mai rapid.

Îmi provocai atâtea sentimente, Mommy.. încă aveam de învățat de la tine atât de multe.

       — Dacă o ajuți pe Mommy să îl scoată o dată pentru totdeauna pe Beomgyu de acolo.. îți promit că inima mea va fi doar a ta. Mă inebuneste atât de mult inocența ta Jungkook..ce mi-ai făcut?

        — Te-am înebunit așa cum ai făcut o tu cu mine.

Imediat îmi lipsesc buzele de ale ei rămânând ușor surprins când imediat îmi acceptase sărutul, ajungând să fie lipită de mine de perete.

Pot spune că Jimin e un profesor bun in ale dragostei.

Hyea

Buzele lui atât de micuțe, dar atât de perfecte si moi se potriveau perfect cu ale mele.

Acest..copil... La naiba..era doar un copil. Mă făcea să cred că sunt capabilă de lucruri pe care niciodată nu le-aș fi făcut.

Un copil de 16 ani îmi provoca atâtea sentimente de confuzie..mă făcea să mă simt nesigură de sentimentele mele.

Dar sincer, adoram ce ma făcea să simt. Mă făcea să mă simt mult mai iubită decât un bărbat în toată firea.

Și ce dacă era un copil? Îl puteam crește eu, până devenea bărbatul meu. Poate merită să îl las să il scoată pe Beomgyu de acolo. Dacă nu a făcut o deja..

Ne despărțim din sărut din cauza lipsei de aer, el lipindu și fruntea de a mea în timp ce respirația sa caldă se lovea de chipul meu.

     — Ești doar în copil..

Șoptesc încă având ochii închiși.
Îi simt mana ce era pe obrazul meu cum cobora ușor, ușor în jos ajungând pe talia mea.

      — Sunt copilul tău.

      — Ești doar un băiețel..

      — Sunt băiețelul tău.

      — Ești atât de inocent și pur. Îmi este și frică să te ating. Nu vreau sa îți iau acest dar al inocenței. Asta ma inebuneste cel mai mult la tine..

       — Mommy..și cei mai inocenți îngeri, au niște gânduri atât de păcătoase..

       — Știu Babyboy. Cumva și tu te afli printre acei îngerași? Hm?

Îmi deschid ochii privind în ai tăi ce deja erau deschiși și mă priveau intens cu atâta dragoste..

Îmi luase mână mai apoi o puse pe capul său, începând să se mângâie cu ea. Ce face-

        — Încă de la prima ta atingere, Mommy. Mai știi ziua când ne-am cunoscut? Când mai luat sub aripa ta? Eu niciodată nu voi uita ziua aia. Când ți-am intanlit prima dată privirea. Când mai sărutat pentru prima dată. Încă de atunci începeam sa am gânduri mai ,, păcătoase" Mommy. Când simțeam că  corpul meu.. tânjea după atingerea ta blândă..

       — Ești un înger păcătos..

Șoptesc în timp ce îmi închid din nou ochii când simțisem că își apropiase capul de scorbura gâtului meu, începând să depună săruturi umede pe gâtul meu.

Ah..la naiba, nu acolo..

        — Nu te juca acolo..

Îmi mut mâinile pe spatele lui străgând ușor de bluza sa, dar observ că se lasă ușor ușor în genunchi in fața mea, având bărbia sprijinită de bazinul meu în timp ce ma privea în ochii.

Doamne cât de drăguț și vulnerabil părea când făcea asta..aș fi făcut și crimă pentru această privire.

        — Mommy..îi acorzi lui Babyboy o șansă la inimioara ta? Nici nu ai habar de când plănuiește să se strecoare acolo. Promit, eu niciodată nu te voi dezamăgi. Eu nu sunt ca ceilalti băieți.

        — Știi cât de manipulator poți fi cu această privire?

Un mic Zâmbet de iepuraș i se ivi pe chipul său cea ce ma făcea și mai slabă în fața sa. Doamne acest copil-

         — Știam asta de mult, nu e ceva nou. Deci..? Îmi acorzi o șansă? Una mică mică acolo. Nu vei regreta, Mommy.

Chicotesc ușor mai apoi mă așez lângă el luându i chipul în palme privindu l în ochii săi de iepuraș ce era.

În acest moment sincer mă simțeam o pedofilă, dar merita.

          — Bine. Îți acord o mică mare șansă.

         — Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!! Nu o sa te dezamăgesc, Beomgyu va pleca o dată pentru totdeauna din inimioara ta și va rămâne doar a mea!

Aproape strigă fericit mai apoi îmi sări în brațe facându mă să mă prăbușesc pe podea el fiind deasupra mea și sărutându mi tot chipul.

Acum chiar simțeam vorbele.. ,,Copii iubesc mai mult decât adulți"

Chiar dacă Jungkook părea un copil pe lângă mine.. știa să iubească de 10 ori mai mult. Și avea să mă învețe și pe mine cum să o fac..

          — Te iubesc..te iubesc atât de mult, Mommy..

Îl aud cum îmi șoptise la ureche după își lasă ușor capul pe pieptul meu, devenind un ursuleț Koala încolăcit în jurul unui copac. Adoram când făcea asta.

           — Și eu te iubesc, băiețelul meu scump..

Ne apropiem de final 😌