Hoseok începuse să își deschidă ușor ușor ochii, sunetul enervat al aparatului ce îi măsura bătăliile inimii facându l să se trezească.
O lumină izbitoare îi intrase în ochii, începând să tușească puțin prin masca ce îl ajută să respire mai ușor.
Imediat cum realizase ce s-a întâmplat, vrând să se ridice în fund dar o durere în partea stângă a pieptului își făcuse apariția.
Cu frică își duse mâna spre piept unde era bandajat, ochii lui imediat începând să sclipească când simți bătăile noi lui inimii.
— E-El..C-Chiar a făcut o..chiar mi-a dat inima lui..
Șoptise cu o durere în glas, privind mai apoi prin salon văzând că nu era singur. Mai era cineva, acela fiind Jungkook care se freca somnoros la ochii.
Privise cu o ușoară ură către el. Dacă i-ar fi dat inima..el acum era împreună cu Yoongi al său bine mersi.
Jungkook privi și el spre Hoseok scăpând un ,,oh" când văzuse ca băiatul se trezise. Hyea nu era cu ei, ci era să ia niște mâncare și să vorbească cu doctorul de starea lui Hoseok.
— Te-ai trezit..
— Mhm.. M-am trezit. Unde este Hyea? Vreau sa vorbesc cu ea.
— Va veni imediat.
Nu prea vroia să vorbească cu Hoseok fiindu i frică că va scăpa ceva nepotrivit și Hyea după sa afle și să îl urască.
Hoseok văzând că Jungkook nu prea se simțea confortabil in preajma sa, un gând malefic îi trecuse prin minte.
Dacă din cauza lui, Yoongi a murit pentru el, el de ce nu s-ar juca puțin cu Jungkook până când avea să plece? Și normal ca arma în acest joc, era Hyea.
— Bine, pentru că vreau ca Mommy să ma ducă sa il vad pe Yoongi...daca mai este.
Imediat cum auzise cum o numise pe fata, își ridicase privirea din pământ, privind cu ură către băiat. Orice dar până într-o limită.
— Uite, înțeleg că suferi după pierderea iubitului tău și că tu ești little, dar nu o poți numi așa pe Hyea. Ea este Mommy a mea.
— Cred ca este prima dată când te aud că îi Spui pe nume. Atât de serios e subiectul ăsta? Plus, nu îmi pasa. O numesc cum vreau eu, dacă este cea care va avea grijă de mine. Așa că rămân la Mommy.
CITEȘTI
Love Me, Mommy ✔︎
Fanfic- Îmi este frică de ziua când mă voi vindeca.. - De ce? Ar trebui să fi fericit că nu vei mai fi un little. Zâmbesc strâmb la aceste cuvinte după continui. Trebuia să o fac o dată și o dată.. să i spun..nu mai puteam tine în mine, la naiba.. - Dar...