Love Me, Mommy ✔︎

Capitolul 2 ✔︎

HYEA

Nu pot crede ce a făcut Jennie. Nu credeam că poate lăsa un little singur mai ales când are nevoie de atenție și iubire.

Of, sărăcuțul de el, este ora 21:40, oare o fi mâncat ceva? Daca Jennie nu l-a hrănit? Of, unnie..

Ajung până la urmă în fața unei porți văzând o larg deschisă începând să mă agit puțin.

Daca plecase de aici?

Imediat intru in curte fara să mă mai gândesc, intrând în casă văzând că ușa era deschisă, înghițind ușor în sec

             — Unnie..sper că nu a fugit astfel, te voi bate.

Șoptesc eu mai apoi încep să-l caut prin casa.

Jennie îmi spusese acum ceva timp, că avea grija de un little de ceva vreme, însă niciodată nu am venit să-l văd. Tot ce știam despre el este că se numea Jungkook.

Oftez ușor când nu îl găsesc în nici o camera întristându-mă când îmi dădusem seama că ar fi putut pleca când Jennie lăsase ușa și poarta deschisa.

Măcar dacă avea să plece, putea să-mi spună mie..nu sa lase un copil singur.

Am vrut să plec după acel hol, însă m-am răzgândit când am auzit mici suspine din cauza plânsului venite dintr-o camera de care nu mă atinsesem deoarece, crezusem că este părăsită la cum arată.

Mă apropii ușor, deschizând puțin ușa, văzând cum ceva era sub o pătură, suspinele auzindu-se de acolo.

Cred că era little-ul..

Încep sa mai fac câțiva pași spre el, nevrând să fac zgomot, și să-l speri. Până la urmă, eram o străină pentru el.

                   — Micuțule..ești bine?

Mi-am făcut curaj să-l întreb într-un final, așezându mă jos lângă pat fiind pe vine.

Îl văd cum imediat își dăduse pătura jos din cap având un zâmbet pe chip, însă imediat îi pieri când mă văzu pe mine.

Am.. greșit cu ceva?

                   — Tu nu eti nonna mea..unde ete nonna?

Era in little space, se observa după vocea lui inocenta și după privire.

Era așa de drăguț și fragil..cum a putut unnie sa părăsească o așa dulceață?

                  — Micuțule..îmi pare rău, da, eu nu sunt nonna ta, ea o să plece..

                  — Te log..îi poți spune tu sa le întoalca? Pomit ca o să fiu un băiețel cuminte.

Mi se rupea inima când îi auzeam tristețea și dorința de a o aduce pe nonna lui înapoi..dar, ce sa fac când Jennie este proastă și nu mai vrea sa stea cu el?

Încep să-l mângâi ușor pe cap, aceasta privindu mă in ochii strângându și nasul, lacrimile după obraji lui începând să se usuce.

                     — Nonna nu o să se mai întoarcă, micuțule..ea este rea, nu vrea sa mai stea cu tine..

Buza de jos începu să-i tremure ușor semn că în curând avea să plângă din nou.

                       — D-Dal..de ce? Este pentru că am spus ca vleau papa? N-Nu o să-i mai cer..dar să se întoalca înapoi, nu pot sta singul.. nu-mi pace.

                        — Jennie nu-ți dădea sa papi?

Îl văd cum dă negativ din cap, eu privind tristă spre el.

Cum a putut să lase un copilaș înfometat? Așa de rea este? Încep să regret că îmi este prietena.

Mă apropi ușor de el, sărutându l pe frunte, observând cum se uita la mine ca la mașini străine.

Umm făcusem ceva greșit?

                      — T-Tu..m-m-ai pupat.

Îl văd cum spuse cu o ușoară fericire în glas mai apoi punându și mana pe locul sărutat de mine.

                       — Uh, te-ai supărat? Doar că mie îmi place să fiu sărutată pe frunte, m-am gândit că și ție ți-ar plăcea.

                       — N-Nu! Îmi p-place, doal că..nimeni nu a mai făcut o.. doal mami și buni o mai făcea..Dal de când s-au dus la doamne, doamne nu m-a mai pupat nimeni.

Zâmbesc ușor, sărutându l din nou pe frunte văzând cum zâmbea.

Micuțul de el..cine știe ce viața a dus cu Jennie. Daca nici măcar nu-l hrănea, de pupat nici nu mai spun.

Este doar un copil ce are nevoie de iubire și atenție. Sper că Beomgyu nu s-ar supăra dacă..

                     — Vrei sa vi la mine? Promit ca o să am grijă de tine și că nu o să mai duci lipsă de nimic. Mie îmi plac copii dulci așa ca tine.

                      — O sa mă iei in bațe? O să mă pupi? Dai sa pap? Poți să dolmi cu mine și sa fați baie cu spumă? Poți să mă.. ubesti?

Era așa de drăguț..era un copil ce avea nevoie de cineva care să-i fie alături pană se vindeca de această boală de al face să se comporte ca un copil.

                     — Desigur micuțule. O să facem ce vrei tu.

Jungkook își dăduse vesel pătură jos după el, mai apoi luându mă în brațe strângându mă.

                     — Mulțumesc, Mommy! Pomit ca o să fiu un băiețel cuminte.

Zâmbesc ușor când auzisem cum mă numise strângându l la pieptul meu, văzând cum zâmbetul după chipul lui nu lipsea.

Totuși..nu știu de ce m-a numit așa, o să mă documentez, deși..îmi place puțin.

                     
Sper să-ți placă să stai cu mine și Beomgyu.

Edit.Aishhh, cred că le voi publica pe toate. Nu mai am răbdare să o fac pe  rând. :))
Așa că nu cred că o să o mai corectez.